Bursa de acţiuni de la Istanbul şi-a suspendat ieri activitatea de tranzacţionare după ce principalul indice s-a prăbuşit cu 7% în prima oră de la deschidere. Bursa a funcţionat cu înreruperi şi luni, ziua devastatoarelor cutremure, şi marţi, zi de şoc şi doliu, timp în care cotaţiile celor mai multe acţiuni au căzut. Excepţie au făcut titlurile celor mai mari companii de construcţii din Turcia, printre care Konya Cimento, Oyak Cimento, Afyon Cimento, Nigbaş şi Cimbeton.
În două zile, acestea au crescut cu peste 20%. Konya a urcat cu 40% în trei zile. Este o dovadă, spun unii, că Turcia este o economie a cimentului. Una care a crescut până acum datorită construcţiilor, a proiectelor de şantiere faraonice ordonate de preşedintele Erdogan şi la care participă holdinguri imense care deţin monopolul afacerilor şi contractelor cu statul. Erdogan vrea şi a propus, spre exemplu, construirea unui tunel de autostradă şi cale ferată pe sub strâmtoarea Bosfor, un poiect evaluat la 3,5 miliarde dolari.
Pe sub strâmtoare mai trec două tuneluri, unul rutier şi unul feroviar. Sunt construcţii titanice, simboluri ale puterii, care au consumat mult efort şi resurse. Dar seismele devastatoare de luni au expus cât de neglijat a fost sectorul construcţiilor civile. Mii de oameni au pierit pentru că locuinţele în care stăteau, blocuri noi sau vechi, construcţii comerciale şi spitale s-au prăbuşit. Oraşele devastate vor trebui reclădite, cu ciment şi beton de la Konya Cimento, Oyak Cimento, Afyon Cimento, Nigbaş şi Cimbeton.
Erdogan vrea şi a propus, spre exemplu, construirea unui tunel de autostradă şi cale ferată pe sub strâmtoarea Bosfor, un poiect evaluat la 3,5 miliarde dolari. Pe sub strâmtoare mai trec două tuneluri, unul rutier şi unul feroviar. Sunt construcţii titanice, simboluri ale puterii, care au consumat mult efort şi resurse.
De aceea investitorii de pe Bursa de la Istanbul s-au înghesuit în ziua dezastrului să cumpere acţiunile acestor companii. Nu este nimic anormal în această orientare deoarece investitorii vor căuta întotdeauna să-şi protejeze capitalul şi să facă profit. Acesta este rolul pieţei de acţiuni. Dar mulţi se întreabă de ce a rămas Bursa deschisă când totul în afară de acţiunile producătorilor de beton şi ciment se ducea în jos. Sectorul construcţiilor are una dintre cele mai mari concentraţii de locuri de muncă. Este şi unul controversat deoarece în ultimele două decenii Erdogan a prioritizat infrastructura şi investiţiile în locuinţe.
Cutremurul devastator din 1999 cunoscut ca seismul din Izmit ar fi trebuit să reprezinte în punct de cotitură în politica Ankarei privind planificarea urbană pentru micşorarea impactului dezastrelor produse de mişcările pământului şi într-un fel a fost pentru că de atunci au fost investite miliarde de dolari în oraşe mari cum este Istanbulul, apropiat de Izmit.
Însă cutremurul de atunci a afectat o regiune bogată, vizitată de milioane de turişti străini. Cutremurele de luni au lovit provincii sărace. În trecut, opoziţia l-a criticat pe Erdogan că construieşte pentru Turcia o economie a cimentului, oportunitate pentru a-şi îmbogăţi aliaţii politici şi sursele de finanţare. Criticii lui Erdogan spun că acesta conduce economia prin intermediul „găştii celor cinci“ – Cengiz Holding, Kalyon Construction, Kolin Construction, Limak Holding şi MNG Holding. După privatizările stabilite de Erdogan cu FMI pentru scoaterea economiei din criză când acesta a venit la putere în 2002, cele cinci conglomerate cu cinci patroni au primit cele mai multe şi valoroase contracte cu statul, în numele modernizării Turciei.
CEO-ul de la Cengiz Holding, Mehmet Cengiz, este nu doar prieten apropiat al lui Erdogan, ci şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din Turcia, potrivit Forbes. O analiză a Băncii Mondiale a găsit că Cengiz Holding a primit contracte cu statul turc de peste 42 de miliarde de dolari între 2002 şi 2020, adică de când partidul lui Erdogan, AKP, este la putere. De ce Erdogan, şi alţi lideri cu tendinţe autoritare, aleg construcţiile? Nicio bulă nu este mai uşor de umflat sau dezumflat decât această piaţă, arată Forbes.
Trei economişti intervievaţi de Reuters au calculat că dacă activitatea economică din regiunea afectată scade cu 50%, va fi nevoie de 6-12 luni pentru ca aceasta să-şi revină. Astfel, impactul dezastrului asupra creşterii economice din 2023 ar putea fi de până la două puncte procentuale. Puţin, aceasta deoarece zona afectată este una dintre cele mai slab dezvoltate ale Turciei.
Sectorul este o uriaşă şi eficientă maşină de spălat bani şi priorităţile din economie pot fi o justificare suficientă pentru a proiecta traseul unei autostrăzi astfel încât să altereze istoria ţării şi să divizeze sau să şubrezească comunităţi care se opun puterii. Acum, companiile mari de construcţii turce, inclusiv cele apropiate AKP, au trimis echipe de salvatori şi echipamente în zonele lovite de cutremur. Seismul a afectat o regiune care participă cu aproape 10% la PIB-ul ţării, cu 8,5% la exporturi şi cu 7% la importuri.
O evaluare a perturbărilor este dată de scăderea cu 11% a consumului de energie în ziua contremurelor. O estimare a pagubelor provocate industriei este imposibilă deocamdată. În regiune, una dintre industriile predominante este cea a procesării fierului vechi, iar directorii fabricilor de profil nu au raportat distrugeri semnificative la clădiri. Însă activitatea a încetat complet.
Muncitorii au alte priorităţi, iar alimentarea cu energie a fost întreruptă. Trei economişti intervievaţi de Reuters au calculat că dacă activitatea economică din regiune scade cu 50%, va fi nevoie de 6-12 luni pentru ca aceasta să-şi revină. Astfel, impactul dezastrului asupra creşterii economice din 2023 ar putea fi de până la două puncte procentuale. Puţin, aceasta deoarece zona afectată este una dintre cele mai slabe dezvoltate ale Turciei.
