Ucrainenii au dezvăluit cum au scufundat crucișătorul „Moskva”, nava amiral a Flotei ruse la Marea Neagră

Crucișătorul „Moskva”, care a fost scufundat de armata ucraineană în noaptea de 14 aprilie, a intrat în zona de distrugere a complexului de rachete „Neptun”, deoarece rușii credeau că ucrainenii nu au radare speciale, iar cele obișnuite nu puteau detecta nava, deoarece recunosc ținte doar la o distanță de cel mult 18 kilometri.

Și e adevărat, Forțele Armate ucrainene chiar nu au radare speciale, notează zn.ua. Cu toate acestea, pe 13 aprilie, în jurul orei 16:00, „Moskva”, care se afla la o distanță de 120 km de coastă, a fost detectat de un radar obișnuit, au dezvăluit rachetiștii ucraineni publicației UP, sub condiția anonimatului.
Din cauza dimensiunii obiectului de pe radar, ucraienii au ajuns la concluzia că este un crucișător rusesc. La urma urmei, doar nava amiral a Flotei Mării Negre a Federației Ruse putea fi de o asemenea dimensiune în acest sector al Mării Negre.

Sursele publicației notează că în timpul acestei operațiuni și vremea a fost de partea Ucrainei: erau nori denși deasupra mării, astfel încât semnalul de la radar s-a reflectat mai întâi de la aceștia la suprafața apei și apoi de la suprafața apei înapoi la nori.
„La momentul invaziei, nu aveam radare peste orizont, iar Rusia știa asta. Dar din moment ce norii erau foarte jos și semnalul de pe acest coridor dintre apă și nori nu avea unde să meargă, radarul a ajuns pe neașteptate la crucițătorul Moskva”, a spus interlocutorul publicației ucrainene.

Sursele UP presupun că rușii, din cauza încrederii lor că soldații ucraineni nu îi detectează, probabil nici nu au activat apărarea antiaeriană.

Forțele armate ucrainene și-au dat seama că „Moskva” a fost lovită atunci când crucișătorul a luat viteză pentru a se ascunde în spatele „turnurilor Boik”. Alte patru nave au început imediat să se îndrepte spre el din direcții diferite, iar un remorcher a părăsit Crimeea în direcția navei care se scufunda.
În seara zilei de 14 aprilie, Ministerul Apărării al Federației Ruse a confirmat că „Moskva” s-a scufundat. Epava sa este încă pe fundul Mării Negre.

#moskva #scufundată #nava

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.