Unul dintre giganții mobilei cumpără Ziarul Financiar

Omul de afaceri Dan Șucu, proprietarul grupului Mobexpert, a cumpărat de la ING Bank creanța pe care banca o mai avea asupra Mediafax Group și intră, astfel, pe piața media, cu titlurile lui Adrian Sârbu din această companie, potrivit surselor Profit.ro.

Principalele publicații ale grupului, aflat în insolvență de aproape 7 ani, au mai rămas Ziarul Financiar și Business Magazin, iar scopul tranzacției este ca, după un anumit interval, Șucu să devină principalul acționar. Agenția de presă Mediafax face parte dintr-o altă companie, respectiv Mediafax SA. ING a fost în discuții cu mai mulți investitori cu scopul vânzării creanței și a ajuns, recent, la un acord cu Dan Șucu, spun sursele Profit.ro.

Dan Șucu devine, astfel, principalul creditor al grupului media, cu un procent de peste 50% din masa credală. Deși transformarea creanței într-un activ este un proces de durată, scopul final al acestei tranzacții este ca Șucu să devină principalul acționar, prin transformarea creanței în active.

Contactat de Profit.ro, Dan Șucu nu a dorit să comenteze informația. Înainte de aceste tranzacții, valoarea de piață a activelor Mediafax Group, în ipoteza unei vânzări forțate, a fost calculată la aproape 5,7 milioane euro, în cadrul planului de reorganizare. Mediafax Group și-a cerut insolvența pe 16 decembrie 2014, cu datorii totale indicate în valoare de 40 milioane euro, decizia fiind semnată de judecătorul sindical în prima parte a anului 2015.. În perioada 2010-2014, compania a împrumutat 17,7 milioane de euro de la ING Bank pentru finanțarea capitalului de lucru. La momentul insolvenței, banca figura în tabelul definitiv al creditorilor cu o sumă de recuperat în valoare de 15,4 milioane euro, dar între timp au mai fost active vândute de Sârbu.

Adrian Sârbu, fondatorul grupului media, joacă rolul de administrator special, iar KPMG este administratorul judiciar al Mediafax Group. De-a lungul insolvenței, Sârbu a vândut treptat din afacerile sale media.

În 2019, Profit.ro a anunțat în premieră că omul de afaceri Radu Ioan Budeanu, fondatorul publicației Cancan, a cumpărat de la Mediafax Group mărcile Gândul, Prosport, Promotor, Descoperă, Ce se întâmplă Doctore?, Apropo TV și Go4IT. În același an, dezvoltatorul imobiliar One United Properties a cumpărat și marca The One, o revistă lunară gestionată de Andreea Esca. Mediafax Group a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de 4,2 milioane euro și o pierdere de 1,1 milioane euro. Numărul mediu de angajați ai grupului era de 132 de persoane.

Principala afacere a lui Dan Șucu este retailerul de mobilă Mobexpert, care operează o rețea de 26 de magazine și opt fabrici, cu un total de 2.300 de angajați.

În ultimii ani, el și-a extins semnificativ investițiile și pe piața imobiliară. A lansat o nouă etapă de construcție din Arcadia Apartments, cu un pachet de 245 de apartamente, după ce a livrat circa 500 de unități în acest proiect.

În 2019, el a cumpărat sediul și tipografia grupului de presă Adevărul de la Adval Asset Management, firma care a preluat o parte din averea lui Dinu Patriciu, pentru 4,75 milioane de euro.

#mobilă #investiție #media

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Registrul european de transparență pentru activități de lobby are lacune, arată un raport publicat miercuri, 17 aprilie, de Curtea de Conturi Europeană. Mecanismul, care ajută la informarea publicului despre cine încearcă să influențeze deciziile la nivelul instituțiilor europene, permite anumitor activități să treacă neobservate, se arată în document.

Registrul de transparenţă al UE are elemente pozitive şi informează cetăţenii cu privire la influenţa potenţială a lobbiştilor. Acest registru are însă unele deficienţe şi lacune în informaţii, care reduc din transparenţa activităţilor de lobby din cele mai mari trei instituţii ale UE. În plus, lobbiştii pot ocoli registrul pentru o serie de interacţiuni prin care pot influenţa totuşi legiuitorii UE, conform Agerpres.

Jorg Kristijan Petrovic, membrul Curţii care a condus acest audit, susține că mecanismul trebuie întărit pentru a avea efectul scontat.

„Registrul de transparenţă al UE trebuie să devină mai puternic, în aşa fel încât să nu fie doar un tigru de hârtie. Registrul aduce informaţii utile, dar nu este o soluţie-miracol. O serie de interacţiuni de lobby pe lângă legiuitorii UE pot avea loc la adăpost de privirile publicului, ceea ce reduce transparenţa şi erodează încrederea cetăţenilor”, a afirmat acesta.

Auditorii critică faptul că lobbiştii trebuie să fie înscrişi în registru doar pentru reuniunile cu cei mai înalţi membri ai personalului şi că sunt raportate doar reuniunile preprogramate. Întâlnirile spontane, conversaţiile telefonice neprogramate şi schimburile de e-mailuri nu trebuie consemnate oficial, iar lobbyiştii nu au obligaţia de a fi înscrişi în registru pentru a se putea întâlni cu angajaţi ai instituţiilor sub nivelul de director-general (adică majoritatea angajaţilor). Deşi instituţiile iau măsuri pentru a mări transparenţa şi a încuraja înregistrarea, ceea ce conduce la mai multe informaţii publicate cu privire la reuniunile şi activităţile cu lobbişti înregistraţi, această publicare nu este sistematică.

În plus, verificările datelor comunicate de lobbyişti ar trebui şi ele îmbunătăţite, în special din cauza riscului ca ONG-urile finanţate de terţe părţi să nu îşi prezinte sursele de finanţare, declarând doar că îşi reprezintă interesele proprii sau interesele colective ale membrilor lor. O treime din ONG-urile înregistrate se declaraseră în această categorie. În fine, site-ul web al registrului prezintă unele limitări importante, în sensul că informaţiile legate de aspecte esenţiale ale activităţilor de lobby nu sunt suficiente pentru a permite controlul public. În plus, site-ul ar trebui să fie mai uşor de utilizat.

Numărul lobbyiştilor înscrişi în registrul de transparenţă al UE a crescut considerabil de la crearea acestuia, mai precis de la aproximativ 5.500 în 2012 la circa 12.500 în 2024. Registrul este voluntar şi are la bază un acord interinstituţional, care nu este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Prin urmare, nu se pot impune sancţiuni în baza acestui acord, spre deosebire de dispoziţiile în materie de lobby din unele ţări din UE, care, în plus, acoperă o gamă mai largă de membri ai personalului.

De exemplu, o organizaţie neguvernamentală identificată în „Qatargate” nu era înregistrată, dar a coorganizat o conferinţă la Parlament în iunie 2022. În acelaşi timp, măsurile coercitive pe care instituţiile le pot lua pentru a se asigura că lobbyiştii respectă cerinţele de înregistrare şi de furnizare de informaţii nu sunt suficiente. În medie, între 2019 şi 2022, aproape 1.000 de lobbyişti au fost eliminaţi în fiecare an din registru, din motive administrative. În schimb, doar şase au fost eliminaţi în urma unor anchete.