Apicultor: Pregătirea exportului de miere necesită mulți bani, efort și timp

Nicanor Negru, un tânăr de 29 de ani din satul Costești, raionul Ialoveni, absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova a început afacerea cu miere în aprilie, 2014. Tânărul spune că bunicul lui era pasionat de albini și avea câțiva stupi, însă el niciodată nu s-a gândit că va deveni apicultor și cu atât mai mult că va exporta miere peste hotare, scrie anarm.md.

Istoria lui Nicanor Negru a început cu 100 de familii de albine, pe care le-a achiziționat de la un apicultor după ce un prieten i-a propus să-și unească forțele pentru a dezvolta afacerea, începută mai devreme. Astfel a apărut compania Regina Naturii, devenită în ultimii ani una din companiile cu renume din sectorul apicol iar tânărul a devenit directorul general al acesteia, grație studiilor obținute la ASEM.

A făcut unele calcule, și-a întocmit un plan de afaceri și, în virtutea tinereții, calculele inițiale au fost prea optimiste. Nicanor povestește că pe hârtie profitul arăta mult mai frumos decât în realitate. Pe parcurs a avut multe obstacole și chiar pierderi. Investițiile făcute în prisacă încă nu s-au recuperat, însă el speră ca în acest an să obțină primul profit de aici.
Din cele 100 de stupi, proaspătul apicultor a ajuns la 500 și a zis să se oprească aici, orientându-se mai mult spre alt gen de activitate.

Inițial planul a fost să se ocupe doar de apicultură, însă la un moment dat a ajuns împreună cu partenerul de afaceri la concluzia că ar putea obține un profit mult mai bun dacă va procesa mierea și o va exporta. Însă, așa cum doar exportul mierii proprii nu se arăta o afacere rentabilă, cei doi antreprenori au decis să recurgă la asociere. Se întâmpla la un an de la intrarea lui Nicanor în afacerea cu miere.

”În 2015 am ajuns la concluzia că în sat și în general în regiunea noastră este suficient potențial pentru a pune bazele unei colaborări cu alți apicultori pentru a obține rezultate mai bune. Drept urmare, am creat un grup de apicultori pentru a exporta de comun acord producția noastră în Uniunea Europeană, unde, după cum aflasem există o cerere constantă de miere și, în plus nu există cote, care să limiteze, conform prevederilor Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, cantitatea exportată pe aceste piețe”, spune antreprenorul.

Însă, pentru a exporta mierea în Uniunea Europeană nu este suficient să te unești cu alți apicultori, să aduni mierea cultivată și s-o livrezi peste hotare. Aceasta trebuie să corespundă standardelor de calitate, cerute de UE și să fie omogenizată și procesată.

Primul export, în România

Pentru a reuși, erau necesare investiții substanțiale, pe care și le-a asumat în întregime compania Regina Naturii.

”În 2016 am amenajat o sală de procesare a mierii, am colectat împreună cu alți apicultori suficientă miere pentru a umple un transport de 20 de tone și am efectuat primul transport în România”, relatează apicultorul.

Antreprenorul spune că pentru a se dezvolta a beneficiat de granturi din fondurile programului PARE 1+1. Ulterior, investiţiile în prisacă au fost subvenţionate în proporţie de 30% de către stat prin intermediul Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură. Acum situaţia este şi mai bună pentru apicultorii moldoveni. Dacă prisaca este înregistrată ca afacere, aceștia pot beneficia de subvenţii de până la 50% de la investiţiile făcute în ea.

Și-au diversificat atât aria de colectare cât și piața de desfacere

Aşa cum primele exporturi au fost reuşite, antreprenorii au decis să-şi extindă aria de colectare a mierii pe întreg teritoriul ţării. Nu s-au oprit aici şi au continuat să caute noi pieţe de desfacere, mai ales că există proiecte care facilitează acest lucru. Deja în 2017 , în cadrul unui proiect finanţat de Banca Mondială, ”Regina Naturii” a apelat la ajutorul unei firmei de consultanţă, care a găsit o nouă destinație pentru mierea exportată de compania de Costești și în anul trecut aceasta a ajuns și în Polonia.

Contrar aparențelor, exportul mierii nu este atât de simplu de realizat. Și asta, în primul rând din cauza dimensiunilor prea mici ale prisăcilor moldovenești. Nu prea există apicultori care să recolteze din propria prisacă suficientă miere pentru a o exporta de sine stătător. Transporturile de miere moldovenească sunt constituite din producția a mai multor apicultori și aici se ascunde principala dificultate or nu toți prisăcarii moldoveni asigură o miere de calitate, care să corespundă exigențelor europene.

Cea mai mare problemă o reprezintă reziduurile de antibiotice în miere, strict interzise de normele sanitare europene. Acestea, potrivit lui Nicanor Negru sunt cauzate de regulă de tratarea albinelor cu preparate vechi, neconforme exigențelor europene deși există suficiente preparate omologate în UE și inofensive pentru consumatori. De aceea, companiile ce colectează mierea, trebuie să ducă și un lucru de explicare printre apicultori. Totuși, în cei doi ani de activitate compania și-a constituit o rețea de apicultori de la care colectează miere, ce corespunde standardelor europene.

Pregătirea exportului necesită mulți bani, efort și timp

Procedura nu este deloc simplă or fiecare lot de miere achiziționat, pe lângă faptul că trebuie să fie însoțit obligatoriu de actele de origine de la apicultori, trebuie verificat în condiții de laborator, fiind supus mai multor analize. Iar toate aceste analize necesită timp, efort și bani. Ulterior, toate aceste loturi, dacă trec analizele, sunt omogenizate într-un singur lot, care este de regulă, testat de către compania importatoare. Și în final, pentru a formaliza exportul, mierea urmează a fi testată la laboratorul Centrului Republican de Diagnostică Veterinară. Din păcate acest laborator nu este suficient de bine dotat pentru ca analizele sale să corespundă exigențelor importatorilor europeni și de aceea ei preferă să facă singuri analizele.
Toate aceste proceduri dar și faptul că mierea este colectată de la mai mulți apicultori mici conduc la sporirea considerabilă a costului mierii exportate.

Greu de concurat cu mierea ucraineană

Iar acest fapt se răsfrânge asupra competitivității mierii moldovenești pe piața europeană. Acest lucru s-a resimțit acut începând cu anul 2016, când în urma încheierii Acordului de liber Schimb dintre UE și Ucraina, în acel an a intrat pe piața europeană mierea ucraineană, mult mai ieftină decât cea moldovenească. Dacă în anul 2017 în recolta de miere din Republica Moldova a fost de 4500 de tone, fiind exportate circa 3500 tone, Ucraina a exportat aproape 70 mii de tone.

E necesară conlucrarea dintre apicultori, procesatori și autorități

Totuși, această barieră nu-l descurajează pe Nicanor Negru, care conștientizează că o piață mai bună decât cea europeană pentru mierea moldovenească nu poate exista. Însă pentru aceasta, tânărul antreprenor crede că trebuie să existe o consolidare a eforturilor între apicultori și procesatori, care să fie susținuți de stat, eventual chiar printr-un program.
Problema este că apicultorii și procesatorii sau exportatorii nu găsesc prețul optim. Primii consideră că prețurile de achiziție oferite de exportatori sunt prea mici, pe când aceștia afirmă că, dacă le vor mări, mierea nu va fi solicitată pe piețele europene. Oamenii nu înțeleg încă, în mare parte, cum funcționează legile pieței. Și, în plus există aceste probleme ale calității.

Potrivit antreprenorului, pentru a avea o valoarea adăugată mai înaltă a mierii exportate, aceasta trebuie procesată și ambalată în Republica Moldova pentru a ajunge pe rafturile magazinelor europene sub marca ”Fabricat în Moldova”. Atunci mierea moldovenească nu va fi exportată doar ca materie primă iar prețul de comercializare va oferi profituri mai generoase atât procesatorilor cât și apicultorilor. Până a atinge însă un astfel de obiectiv pentru început aceștia trebuie să învețe a se asocia și a conlucra, consideră directorul General al companiei Regina Naturii.

#apicultura #Antreprenor #Afaceri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Semnele timpurii ale unei industrii globale dominate de China sunt deja evidente, în special în domeniul vehiculelor electrice. Foto: Getty Images
Directorii din industria auto și din sectorul energiei verzi din țările occidentale, care au vizitat China, se întorc de acolo mai umili și chiar îngroziți, scrie Futurism.com. Reveniți în țările lor, aceștia avertizează: calitatea vehiculelor produse în China este superioară, totul este robotizat, inginerii sunt extrem de bine pregătiți și inovează „ca nebunii”, iar dacă țările occidentale nu se mobilizează, riscă să piardă competiția comercială globală cu China. O imagine departe de stereotipul deja consacrat al fabricilor chineze în care muncitorii sunt exploatați pentru a produce în masă bunuri ieftine și de proastă calitate.

O vizită în China care a inclus un tur al fabricilor acestora din industria auto, i-a șocat și speriat pe șefii din acest sector din SUA, Europa și Australia.

„Suntem într-o competiție globală cu China — și nu este vorba doar despre vehiculele electrice. Dacă pierdem această cursă, Ford nu va mai avea viitor”, a declarat luna trecută Jim Farley, directorul general al companiei Ford, pentru The Verge.

The Telegraph a publicat mai multe avertismente ale directorilor fabricilor europene și australiene care au fost în China. Aceștia cred că dacă Occidentul nu se mobilizează, industria chineză auto, extrem de robotizată, nu va mai avea competiție, mai ales în ceea ce privește vehiculele electrice.

Unele companii au renunțat complet la inițiativele noi după această călătorie externă. De pildă, fondatorul companiei miniere Fortescue, Andrew Forrest, a spus că vizita sa recentă în China l-a determinat să abandoneze planurile de a produce intern motoare electrice.

Despre ce a văzut acolo, a spus: „nu sunt oameni, totul este robotizat”.

„Pot să te duc în fabrici în China acum, unde o să vezi o bandă rulantă și roboți ies din podea și încep să asambleze părți. Și mergi de-a lungul acestei benzi și după vreo 800-900 de metri o să vezi un camion care părăsește fabrica”, a spus el pentru The Telegraph.

Cum funcționează „fabricile întunecate” ale Chinei
Un alt director a vorbit despre turul unor „fabrici întunecate”, unde nici becurile nu sunt aprinse pentru că nu au de ce: majoritatea muncii e făcută de roboți 24 din 24 de ore.

„Am vizitat o fabrică întunecată unde erau produse un număr astronomic de telefoane mobile. Procesul era atât de automatizat încât nu erau muncitori pe partea de producție, doar câțiva care să se asigure că fabrica funcționează.

Ai senzația unei transformări profunde: competitivitatea Chinei nu mai ține de subvențiile guvernamentale și de salariile mici, ci de un număr uriaș de ingineri extrem de competenți și educați, care inovează într-un ritm nebunesc”, a spus Greg Jackson, directorul general al furnizorului britanic de energie Octopus.

Potrivit datelor recente ale Federației Internaționale de Robotică, China a instalat un număr de roboți industriali de ordinul zecilor de mii mai mare decât Germania, SUA sau Marea Britanie. Și nu este vorba doar despre dorința de a reduce costurile prin automatizarea muncii umane.

„China se confruntă cu o problemă demografică semnificativă, iar industria sa manufacturieră este, în general, destul de dependentă de forța de muncă”, a explicat analistul Rian Whitton, de la Bismarck Analysis, pentru The Telegraph.

„Așa că, într-un mod preventiv, ei încearcă să automatizeze totul cât mai mult posibil — nu pentru a obține marje de profit mai mari, cum se întâmplă de obicei în Occident, ci pentru a compensa declinul populației și a obține un avantaj competitiv”, a adăugat el.

Dincolo de vehiculele electrice, China a făcut și un pas major spre adoptarea inteligenței artificiale, ca parte a unui plan pe zece ani, cu scopul de a transforma această tehnologie într-un „motor-cheie al creșterii economice naționale”.

Programul spațial al țării a înregistrat, de asemenea, progrese uriașe, alimentând temerile că China ar putea întrece din nou Statele Unite în cursa spre Lună, scrie Futurism.

Semnele timpurii ale unei industrii globale dominate de China sunt deja evidente, în special în domeniul vehiculelor electrice. În timp ce Statele Unite au impus măsuri protecționiste pentru a-și apăra producătorii interni și a ține la distanță competiția dură, vehiculele electrice fabricate în China au avut un impact puternic în Europa.

„Roboții, dacă sunt utilizați eficient, pot ridica semnificativ productivitatea unei economii. Iar dacă China excelează în acest domeniu, ar trebui să încercăm să o prindem din urmă, pentru că, la fel ca China, și mare parte din Europa îmbătrânește”, a declarat pentru The Telegraph Sander Tordoir, economist-șef al Center for European Reform.

Industria auto europeană, în pericol
Deocamdată, situația din Statele Unite rămâne sub control, deoarece interdicțiile asupra vehiculelor electrice chinezești sunt încă în vigoare.

„Realitatea competițională este că chinezii sunt gorila de 700 de kilograme a industriei mașinilor eletrice”, a declarat luna trecută Farley pentru The Verge.

Directorul Ford a recunoscut că a avut deja ocazia să testeze personal produsele competiției.

„Nu-mi place să vorbesc prea mult despre concurență, dar conduc un model Xiaomi. Am adus unul cu avionul de la Shanghai la Chicago, îl conduc de șase luni și nu vreau să renunț la el”, a spus Farley.

În Marea Britanie însă lucrurile nu stau așa. Vânzările de mașini electrice produse în China de BYD au crescut de zece ori într-un an, de pildă.

„Cel mai remarcabil aspect al industriei lor auto este ritmul și viteza cu care operează. Ei pot dezvolta și lansa modele, probabil, în jumătate din timpul necesar majorității producătorilor auto europeni”, spune Mike Hawes, directorul executiv al Society of Motor Manufacturers and Traders (SMMT).

Europa trebuie să își intensifice propriile investiții în robotică dacă vor să țină pasul cu ritmul de inovație din China — și, în același timp, să își mențină industriile manufacturiere în viață, potrivit economistului Sander Tordoir.

Experții atrag atenția și asupra unui paradox: o să fie mai puține locuri de muncă pentru oameni în țările care nu automatizează producția, decât în cele care o fac.

Analistul Rian Whitton, de la Bismarck Analysis, a spus că țările europene ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea competitivității prin stimularea adoptării roboților și a utilajelor industriale.

El afirmă că acest lucru ar avea un impact mai mare decât reducerile de taxe din trecut menite să încurajeze investițiile în cercetare și dezvoltare sau în echipamente de producție.

„Nu pare că bâjbâiala continuă în jurul modificărilor fiscale aduce mare lucru.

Dar văd cum guvernul aruncă în fiecare an miliarde de lire pe tot felul de prostii speculative, cum ar fi hidrogenul verde sau pentru a-și îndeplini contractele de obligații privind energia regenerabilă, și nu pot să nu mă gândesc: «Ei bine, de ce nu cinci miliarde pe an în granturi pentru echipamente de producție?».

Asta, probabil, ar aduce un randament mai mare decât multe dintre politicile industriale legate de energie pe care le urmărim”, a spus Whitton.

Paradoxal, Whitton explică că țările care au avut un nivel mai ridicat de automatizare în timpul primului „șoc chinezesc” din anii 2000 — când piața mondială a fost inundată de bunuri ieftine — au reușit să păstreze o parte mai mare din locurile de muncă din industrie.

„Se vorbește mult despre cum automatizarea va duce la pierderi de locuri de muncă. Dar, de fapt, pierderile vor fi disproporționat mai mari în țările care nu se automatizează”, avertizează el.

Cu alte cuvinte, eșecul modernizării va duce, aproape sigur, la mai multe „fabrici întunecate” în Occident — dar de data aceasta, din acelea în care nu se mai produce nimic.