Zaharia: Îmi doresc enorm să creez din „Poșta Moldovei” o companie de succes, un partener de încredere pentru clienți

În cadrul unui interviu pentru www.curentul.md, Vitalie Zaharia, directorul general al Î.S. „Poșta Moldovei”, a vorbit despre provocările cu care s-a confruntat odată ajuns în fruntea întreprinderii, activitatea pe timp de pandemie, principalele realizări, dar și obiectivele preconizate de instituție pentru următorii ani.

Curentul: Domnule Director, ați putea deschide parantezele și să ne spuneți ce va determinat să veniți în fruntea Î.S „Poșta Moldovei”?

Vitalie Zaharia: Fiind director al Organizației de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor din Moldova (MIEPO), am obținut o experiență vastă în domeniul atragerii investițiilor străine. Astfel, mi-am dorit să valorific competențele acumulate anterior și să contribui la dezvoltarea unei întreprinderi mai mari, cu perspective, cum ar fi Î.S „Poșta Moldovei”. Să preiau conducerea acestei instituţii pentru mine a fost o adevărată provocare, însă, pe parcursul activității, abordând lucrurile cu responsabilitate şi fiind într-o comunicare eficientă cu echipa, au apărut și primele rezultate. Doar în cadrul acestei întreprinderi puteam să-mi fac din start câteva mii de prieteni.

Ca și toți cetățenii din țara noastră sunt și am fost și eu mereu clientul Poșta Moldovei. Am stat și eu multe ore în șir așteptându-mi rândul. De fiecare dată când rămâneam indispus de serviciul prestat îmi venea în gând ideea că, dacă aș fi director la această întreprindere – aș încerca să schimb radical lucrurile spre bine. Și iată că s-a realizat visul. Am știut încă de atunci că aș putea reuși.

C.: Ce situație ați găsit la întreprindere? Care au fost cele mai neplăcute constatări?

V.Z.: Prima percepere a fost dominată de multitudinea de probleme identificate, pe diferite componente și dimensiuni ale activității întreprinderii, unele curente altele grave și complexe. Am găsit o întreprindere fără integritate și identitate, cu care nimeni (nici partenerii străini, nici companiiile din țară) nu vroiau să interacționeze, să aibă tangențe sau să colaboreze, întreprinderea fiind bântuită de conflicte, perceperi neplăcute, zvonuri, etc..

Deși conducerea anterioară „trâmbița” tare că scheme nu există, acestea au început a ieși la iveală rând pe rând, unele zvonuri despre întreprindere începând să se adeverească.

Astfel, au fost constatate, descoperite (au fost prinși în flagrant) și stopate mai multe fărădelegi, printre care furtul de combustibil din întreprindere în proporții deosebit de mari, persoanele vinovate fiind concediate.

De asemenea, au fost depistate încălcări grave în cadrul Centrului aeroportuar de tranzit poștă, unde s-au găsit saci plini cu sigilii fără evidență. Anume pe aici puteau pleca din țară colete interzise. Acesta a fost închis, astfel încât poșta internațională este acum transportată direct în cadrul depozitului postului vamal de pe teritoriul aeroportului.

La fel, am identificat abateri grave în cadrul CPTP (actual CNT), exprimate prin lipsa de proceduri și regulamente care să stabilească clar funcționalitatea fiecărei structuri a Centrului. Lipsa de evidență și control a generat permanent premise pentru sustrageri de bunuri și bani, pierderea coletelor poștale, nerespectarea procedeelor și regulilor de primire, verificare, control și evidență a coletelor. Anumite acțiuni ilicite se făceau adesea împreună cu unii colaboratorii vamali. Au fost efectuate anchete de serviciu în zona care au constatat abateri și, în consecință, au fost concediați cei vinovați, iar Serviciul Vamal – informat.

Totodată, au fost identificate procesele tehnologice desfășurate cu abateri de la regulamentele interne și practica internațională, astfel încât exista riscul pierderii încrederii din partea partenerilor externi, dar și din partea clienților corporativi deserviți de către Întreprindere.

Ulterior, am depistat zeci de contracte încheiate cu mulți ani în urmă sau recente care se prelungeau automat în fiecare an și care fiind depășite de realitate conțineau clauze defectuoase pentru întreprindere, având prețuri artificial majorate de zeci de ori, clauze incerte, neavând o evidență a statutului juridic al acestora. Unele contracte încheiate fictiv, aduceau întreprinderii pierderi enorme de ordinul a sutelor și milioanelor de lei anual. Toate au fost reziliate și încheiate contracte noi, prin proceduri transparente, cu prețuri de zeci de ori mai mici și doar pentru necesitățile reale ale întreprinderii.

Au fost identificate transferuri neargumentate, eronate, fictive, efectuate doar în baza facturilor, fără a exista acte de predare-primire sau o evidență a acestora.

Printre problemele majore depistate se mai numără: concentrarea în interesul unor companii a diverselor tipuri de contracte cu obiecte diferite, lipsa evidenței contractelor de locațiune/comodat pentru aproape toate spațiile în care sunt plasate oficiile poștale din municipiu.

De asemenea, am constatat o lipsa de comunicare și dialog în cadrul echipei, între șefii de subdiviziuni, între administrație și centrele de poștă din țară; lipsa unei evidențe a problemelor constatate la nivel de întreprindere și lipsa unei coordonări de acțiuni clare de soluționare, lipsa unor mecanisme simple și lucrative privind stabilirea și realizarea sarcinilor; lipsa regulamentelor interne de funcționare și lipsa totală a fișelor de post pentru angajații întreprinderii; lipsa de transparență decizională, lipsă de transparență și evidență în procesele de achiziții și în evidența contractuală, lipsa unui control adecvat privind respectarea normelor de muncă a încălcărilor frecvente neconstatate, a ilegalităților și furturilor neelucidate; lipsa unei viziuni și atitudini privind securitatea poștală care a făcut posibilă convețuirea tuturor schemelor pe care personal le-am identificat și exterpat; lipsa totală de transparență, echitate, interacțiune și dialog cu sectorul privat, cu partenerii de dezvoltare naționali și internaționali, cu instituțiile statului; lipsa de atitudine și etichetă profesională din partea unor angajați, caracterizată prin lipsa de spirit de inițiativă, lipsa de coordonare și lipsa de responsabilitate.

C.: Care au fost primele Dvs. acțiuni în această funcție?

V.Z.: Din momentul în care am preluat mandatul de conducere a Î.S. „Poșta Moldovei”, au fost planificate mai multe acțiuni.

În primul rând, am inițiat evaluarea amplă și aprofundată a activității curente și a indicatorilor economico-financiari pentru perioadele anterioare. Constatările generate în urma procesului dat, ne-au permis ca, în termen restrâns, să întreprindem măsurile de optimizare a proceselor desfășurate.

Iniţial, am analizat temeinic starea lucrurilor și statutul problemelor și necesităților. Ulterior, centrul tranzit aeroport a fost închis, astfel încât poșta internațională este acum transportată direct în cadrul depozitului postului vamal de pe teritoriul aeroportului. Furtul de combustibil a fost stopat, iar CPTP-ul a fost securizat.

Mai mult, au fost identificate procesele tehnologice desfășurate cu abateri de la regulamentele interne și practica internațională. Au fost identificate transferuri neargumentate, eronate, fictive. Totodată, a fost elaborat un nou regulament privind achizițiile de bunuri și servicii care prezuma existența unui grup de lucru cu specialiști pe domenii, cu publicarea procedurilor pe platformele specializate.

Am instituit un control riguros asupra tuturor transferurilor și activităților, fapt ce a demascat unele probleme grave la nivel de contabilitate și evidența transferurilor.

Am realizat o mapare a situației pe întreaga întreprindere, evaluând cauzele și efectele tuturor problemelor, precum și soluțiile de înlăturare, de diminuare a situațiilor de criză.

De asemenea, fost modificată organigrama și adaptată la realitatea activității economice a întreprinderii. Conform acestei organigrame, unele subdiviziuni au fost comasate, altele separate, dar cel mai important este faptul că am reușit păstrarea personalului întreprinderii, fiind lichidate doar pozițiile vacante, fără afectarea proceselor operaționale și administrative.

C.: Ce obiective ați stabilit din start și în ce măsură ați reușit să avansați în implementarea lor?

V.Z.: Odată cu accederea în funcția de director general interimar, mi-am propus identificarea în regim de urgență a căilor de îmbunătățire a situației economico-financiare a întreprinderii. Astfel, în primele două luni ale anului 2020, am elaborat un document special, cu un caracter complex, în care să se regăsească viziunea și strategia de dezvoltarea a Î.S. „Poșta Moldovei” pentru anii 2020-2023, inclusiv și un plan de acțiuni detaliat pentru implementarea acestuia.

Scopul Planului de afaceri elaborat a fost trasarea direcțiilor prioritare de dezvoltare a Î.S. „Poșta Moldovei” pentru anii 2020-2023 în vederea creșterii accesibilității și competitivității serviciului poștal universal întru satisfacerea necesităților crescânde ale populației. Obiectivul general l-a constituit consolidarea și dezvoltarea domeniului comunicațiilor poștale ca parte integrantă a economiei naționale.

Doar prin asigurarea dezvoltării și modernizării serviciilor poștale, crearea noilor produse și servicii, elaborarea cadrului juridic, instituțional și social adecvat, care să stimuleze activitățile poștale și să promoveze proiectele investiționale în domeniu, precum și respectarea prescripțiilor standardelor internaționale privind calitatea serviciilor și produselor poștale, serviciul poștal își va atinge scopul scontat pentru menținerea poziției primordiale a acestuia pe piața comunicațiilor poștale.

Direcția de bază a serviciului poștal rămâne furnizarea de servicii poștale către populație, iar în prezent aproape întreaga gamă de astfel de servicii este furnizată de Î.S. „Poșta Moldovei”, inclusiv servicii tradiționale și moderne, care s-au dezvoltat ca urmare a introducerii soluțiilor TIC moderne.

Analiza situației întreprinderii a scos în evidență mai multe probleme care au constituit baza strategiei de dezvoltare pentru următorii ani și atingerea obiectivelor stabilite. Dezvoltarea întreprinderii am perceput-o prin amplificarea celor patru direcții prioritare, care includ o serie de măsuri: reabilitarea și dezvoltarea rețelei poștale; dezvoltarea rețelei informaționale; dezvoltarea capacităților resurselor umane, creșterea competențelor și aptitudinilor cadrelor și consolidarea sistemului de meritocraţie în managementul resurselor umane.

Astfel, am propus promovarea inițiativelor de îmbunătățire a cadrului normativ intern aferent serviciilor poștale, eficientizarea activităților aferente domeniului prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, sporirea nivelului de prestare a serviciilor pentru clienți și diminuarea percepției negative a acestora despre întreprindere, optimizarea controlul strict al costurilor și tarifelor, securizarea secțiilor de producere, optimizarea proceselor tehnologice, traseelor logistice, eficientizarea consumului pentru necesități, renovării și reabilitării oficiior din țară.

C.: Cu ce rezultate vă mândriți?

V.Z.: Am elaborat Planul de dezvoltare a Întreprinderii pentru anii 2020-2023 care a constat în trasarea direcțiilor prioritare de dezvoltare a Î.S. „Poșta Moldovei” pentru anii 2020-2023 şi prevede realizarea a cinci obiective specifice ce presupun o serie de măsuri de aceeași importanță, și anume:

– Dezvoltarea serviciilor. Ne-am orientat către diversificarea activităților și intrarea pe piață cu noi servicii (financiar-bancare, curierat rapid etc.), consolidând în acest sens sistemul de control intern din cadrul Întreprinderii.

– Reabilitarea și dezvoltarea rețelei poștale. Oferirea oficiilor poștale a unei imagini atractive pentru clienți și plăcute de activitate pentru angajați, va constitui un obiectiv principal pentru următorii ani. Au fost supuse îmbunătățirilor în 2020 (reparații capitale, curente, improspătări) peste 400 de oficii poștale din țară. Același număr de oficii este preconizat pemtru anul curent.

– Dezvoltarea rețelei informaționale. Implementarea tehnologiilor informaționale moderne va fi o prerogativă și în continuare. Optimizarea proceselor interne operaționale, de suport și manageriale. Organizarea corectă a proceselor interne reprezintă un adevărat instrument de optimizare a activității, în mare parte, prin scăderea costurilor operaționale. Dezvoltarea capacității și perfecționarea personalului.

– Potențialul uman rămâne a fi cea mai importantă resursă a întreprinderii și numai valorificarea ei corectă duce la succesul oricărei afaceri. Crearea unei echipe profesioniste de administrare, precum și planificarea corectă a necesarului de personal sunt factori-cheie în dezvoltarea unei afaceri reușite pentru Î.S. „Poșta Moldovei” în următorii ani.

Am elaborat un Plan de măsuri urgente în vederea optimizării și eficientizării activității Î.S. „Poșta Moldovei”, precum și dezvoltarea acesteia în continuare, care trasează trei direcții prioritare care deja se implementează și anume:

1. Optimizarea cheltuielilor operaționale, cea ce include acțiuni orientate spre ajustarea rutelor de transportare a poștei și infrastructurii logistice, revizuirea și optimizarea rețelei naționale de unități poștale, evaluarea proceselor interne la toate nivelele operaționale și manageriale și identificarea soluțiilor de eficientizare a acestora.

2. Identificarea partenerilor de dezvoltare externi pentru atragerea surselor de finanțare în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare a întreprinderii. Î.S. „Poșta Moldovei” este în plin proces de negocieri avansate pe această componentă, având deja semnate mai multe acorduri de colaborare.

3. Majorarea veniturilor operaționale care prevede ajustarea tarifelor la prestarea serviciilor poștale universale și a celor în afara sferei serviciului poștal universal. Actualmente proiectul tarifelor a fost înaintat Agenției Naționale pentru Reglementare în Tehnologia Informației și Comunicațiilor care urmează să le aprobe.

Totodată, am creat cel mai performant și modern Centru de curierat din țară. Serviciul Curier Rapid actual a fost reorganizat logistic, structural și informațional. Au fost efectuate deja studii de piață în vederea determinării necesității clienților, aprecierii poziției Î.S. „Poșta Moldovei” pe piață, a potențialilor clienți și cerințele de calitate așteptate de aceștia. Am lansat parteneriate strategice și am dezvoltat cooperarea internațională. Astfel, s-au negociat și s-au semnat acorduri bilaterale și multilaterale cu administrația poștala din Hong-Kong privind schimbul de trimiteri poștale (e-comerț), cu administrațiile poștale ale Lituaniei, României, Ucrainei.

S-au negociat și s-au semnat memorandumuri de înțelegere privind obținerea sprijinului financiar și consultativ cu Programul Reforme structurale în Moldova al USAID (deja avem proiecte realizate și altele inițiate), cu Agenția E-Guvernare, Serviciul Vamal, Agenția de Investiții, ș.a.m.d..

Cu susținerea programului USAID „Reforme structurale în Moldova”, am inițiat elaborarea paginii oficiale ale ÎS „Poșta Moldovei” și integrarea acesteia cu alte platforme funcționale. Am reușit să determinăm obținera statutului AEO de către ÎS „Poșta Moldovei”. Am realizat studii de piață privind serviciile poștale și serviciile de curierat.

În perioada mandatului, am semnat un Memorandum pentru inițierea colaborării cu Banca Europeană pentru Investiții, iar în prezent suntem în discuții avansate și negocieri cu instituții internaționale precum Banca Mondiala şi BERD pentru obținerea cofinanțării în implementarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii rețelei poștale și modernizare a serviciilor prestate.

La fel, am reușit să preparăm și să înaintăm către BNM pachetul de acte necesare pentru obținerea Monedei electronice.

Am întreprins măsuri de optimizare a securității poștale. Au fost întreprinse măsuri urgente de securizare și instituire a regulilor de acces și circulație internă în cadrul Centrului Național de Tranzit unde anterior, de asemenea, se implementau scheme frauduloase și aveau loc încălcări grave, unele constatate de către mine personal. A fost exclus din circuitul poștal Centrul de tranzit aieroportual pe unde anterior treceau mărfuri interzise.

De asemenea, am îmbunătățit interacțiunea cu mass-media. Am optimizat Centrul de presă care genera pierderi enorme prin dislocarea acestuia în cadrul CNT, optimizate statele de personal, negociate condițiile contractuale cu edițiile periodice.

Am dezvoltat rețeaua informațională și am introdus noi aplicații informatice pentru sectorul poștal, promovând, astfel, conceptul de digitalizare. A fost implementat modul informatic pentru Curier rapid, sistemul nomenclator de adrese, etc..

De asemenea, am dezvoltat și reconfigurat flota auto (achiziționate 13 mijloace de transport) și am îmbunătățit traseele și rutele naționale și locale; am elaborat strategiile de dezvoltare a serviciilor Întreprinderii, precum cele ale sectorului Editorial Filatelic, Serviciului Post Terminal, Marketing și Vânzări, Serviciul Curierat Rapid; am eliberat foi de parcurs pentru E-commece și E-money, am securizat secții de producere; am optimizat procese tehnologice, trasee logistice, eficientizat consumul pentru necesități; am renovat și reabilitat mai multe oficii din țară.

C.: Periodic întreprinderea și Dvs. personal sunteți atacat. Ce credeți că stă la baza acestor atacuri?

V.Z.: Într-adevăr, în ultima perioadă Î.S. „Poșta Moldovei”, dar și eu personal, am devenit ținta unor campanii de discreditare și a unor atacuri din partea unor „pseudo eroi”, care nu ezită să aducă doar acuzații false, defăimătoare și tendențioase și care cu regret induc în eroare opinia publică și lezează demnitatea și onoarea mea personală, dar și a întreprinderii.

Cunosc bine care sunt persoanele (intrușii) ce stau în spatele acestor atacuri, dar și adevăratele motive care îi determină să fie atât de caustici și agresivi. Sunt doar două surse, două „clanuri” care prin intermediul persoanelor interpuse încearcă periodic a intoxica și inunda spațiul public și să inducă în eroare cetățenii de la adevăratele rezultate pozitive care au loc, dar și pentru a camufla, a distrage atenția de la fărădelegile comise de către aceștia anterior. O echipă extrem de afectată este cea a fostului director interimar care reușise să preia anumite aranjamente amenințând angajați și antreprenori (dosarul aflându-se la procuratură), și care pentru a reveni la cârma întreprinderii este gata să folosească oricare metode de intimidare. Altă echipă foarte deranjată și care dorește să se răzbune este cea a fostului director de la Centrul Poștă Bălți și vecinului sau amicul acestuia de asemenea fost angajat al Întreprinderii, ambii „protejați” ai fostei conduceri, dar și alte persoane din „gașca” lor care, de fapt, au și început atacurile și care continuă să fie „vedete pe rețele” și să vocifereze minciuni în continuare, stârnind doar milă și compasiune. Au furat mult și au provocat încălcări grave aduse patrimoniului și integrității întreprinderii, lucruri constatate și expediate în instanțe de resort.

Schimbările spre bine produc deranjamente și totul începe de la îmbunătățirile majore și radicale care se produc în cadrul întreprinderii și care bineînțeles că incomodează și tulbură unele persoane sau grupuri de persoane care anterior gestionau fie direct, activând în cadrul întreprinderii, fie indirect, anumite scheme frauduloase de estorcare de mită (cazul fostului director care amenința și cerea de la antreprenori „procente” și care primea altă dată salariul în plic de mii de euro ca să închidă ochii la încălcări), scheme de sustrageri din patrimoniul întreprinderii (gestionau furtul de combustibil, trecerea ilicită a lucrurilor interzise, etc.), scheme de subminare a funcționalității întreprinderii (contracte fictive, sume majorate înzecit, inacțiune care a generat pierderi și pagube). În acest sens, au fost depuse la Procuratura dovezile corespunzătoare.

Este foarte deranjat pentru unii care au plecat deja, dar inclusiv pentru unii care se mai regăsesc în cadrul colectivului, pentru că au fost scoși din zona de confort și puși la treabă. Sunt cei care au mimat activitate și nu au făcut nimic ani în șir în întreprindere, așteptând lună de lună să primească doar salariile. Da, sunt foarte tare deranjați că trebuie să muncească și să-și îndeplinească responsabil sarcinile, în schimb, ei au timp să scrie petiții în stânga și în dreapta.

Toate acuzațiile lansate reprezintă falsuri, fapt pentru care, Î.S. „Poșta Moldovei” solicită tuturor să se abțină de la comentarii denigratoare care defăimează imaginea întreprinderii, generează polemici și comentarii inutile, pun în pericol parteneriatele inițiate și cele în proces de desfășurare, precum și buna activitate a celor peste 5 000 de angajați ai Întreprinderii.

Neplăcut este și faptul că unii reprezentanți mass-media tirajează aceste minciuni fără a intra în esența lucrurilor și fără a constata că sunt niște falsuri (mai ales că suntem dispuși să le oferim orice informație), fără a oferi dreptul la replică.

Vreau să fac o precizare pentru toți colegii mei din întreprindere și pentru toți cetățenii acestei țări și anume faptul că nu sunt atașat sau angajat politic. Nu am apartenență politică și nimeni nu a îndrăznit vrodată să mă determine să iau poziții sau atitudine influențate politic! Mă aflu în acestă funcție în baza unui concurs public, desfășurat transparent, cu participarea mai multor candidați, și care a fost unul deloc ușor.

C.: Cum v-ați descurcat pe timp de pandemie?

V.Z.: Pandemia COVID-19, generând o criza globală de sănătate definitorie pentru timpurile noastre, a fost una din cele mai mari provocări și pentru noi. La fel ca și majoritatea întreprinderilor de stat și private Î.S. „Poșta Moldovei” a fost afectată enorm, aceasta având implicații fără precedent în plan economico-financiar. Deoarece, din 16 martie 2020, am intrat într-un regim de alertă special, Întreprinderea s-a aflat în imposibilitatea de a mai oferi pentru o perioadă îndelungată de timp servicii de trimiteri poștale către orice destinație, iar aceasta a însemnat pierderi.

Acest lucru s-a răsfrânt simţitor asupra planului de dezvoltare, asupra realizării măsurilor planificate și rezultatelor planificate, fiind necesară astfel ajustarea continuă a acestora, adaptarea la condițiile situației de urgență și desfășurarea unor activități organizatorice speciale, care, bineînțeles, au generat și unele costuri neplanificate.

Toate acțiunile întreprinderii pe perioada pandemiei au fost îndreptate în primul rând către protejarea la maxim a angajaților și clienților noștri. A fost foarte greu psihologic, fizic și chiar emoțional să trecem peste acele provocări neplăcute, dar în rezultat am reușit să facem faţă. Am fost uniți, consolidați, și determinați și reușim să fim prezenți și să ajungem la fiecare din cei peste 1,5 milioane de cetățeni cu plățile sociale, cu serviciile poștale, deși am interacționat cu toate categoriile de risc. Astfel, ne putem bucura de faptul că avem constatat cel mai mic număr de îmbolnăviri raportate la numărul de angajați, fiind considerați și cea mai protejată instituție din țară. Sunt foarte recunoscător și le mulțumesc enorm colegilor mei care au dat dovadă de multă demnitate și statornicie.

C.: Ce parteneriate noi ați reușit să stabiliți?

V.Z.: Au fost lansate mai multe parteneriate noi. Am lansat inițiative de colaborare și parteneriat cu mai multe administrații poștale membre UPU. Am purtat discuții cu ambasadele străine acreditate pe teritoriul RM, cu diverse unități de implementare a proiectelor, reprezentante a instituțiilor donatoare și financiare, asociații de business, reprezentanți ai mediul privat şi asociativ.

Cel mai frumos, reprezentativ și rezultativ parteneriat s-a realizat cu Programul USAID, Reforme structurale în Moldova. Am reușit să obținem cu ajutorul Programului – statutul AEO, foarte important pentru noi în contextul dezvoltării E- Commerce, am realizat Studiul de piața pentru serviciile de curierat și serviciile poștale. În prezent, implementăm, cu suportul deplin al Programului, pagina web – posta.md și modulul Curierat Rapid.

Astfel, au fost semnate memorandumuri de parteneriate cu Agenția E-Gov (pentru dezvoltarea serviciului guvernamental de livrare (M-Delivery), a serviciul curierat și poșta digitală), cu Serviciul Vamal (pentru obținerea statutului de Agent Economic Autorizat și pentru măsuri comune de înlăturare a ilegalităților, pentru realizarea interferenței între sistemele informaționale), cu Agenția de Investiții (pentru promovarea brand-ului de țară, promovarea mărcii personalizate și crearea de centre de informare turistică în cadrul unor oficii poștale).

De asemenea, ne putem lăuda cu Memorandumul semnat cu Banca Europeană de Investiții (pentru cofinanțarea a patru componente din planul de dezvoltare). Purtăm discuții avansate cu Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare privind obținerea sprijinului consultativ și financiar pentru dezvoltarea serviciilor poștale.

În timpul apropiat așteptăm vizita colegilor de la administrațiile poștale din România, Estonia, Italia și alte țări pentru a semna parteneriate favorabile dezvoltării serviciilor electronice noi și moderne, precum ar fi eMail, MPay, eFactura, eWallet, Marketplace, pe care Î.S. „Poșta Moldovei” intenționează să le dezvolte.

C.: Ce planuri de viitor aveți?

V.Z.: În viitorul apropiat ne propunem liberalizarea pieței și creșterea cererii la serviciile de livrare, creșterea numărului de platforme on-line, ceea ce influențează în mod direct cererea de servicii de curierat. O atenție deosebită urmează a fi acordată instituirii unui call-centru modern digitalizat, creșterii performanțelor managerilor regionali, precum și amplificarea strategiilor de marketing. Vom dezvolta în continuare serviciul Curier Rapid cu acoperire la nivel național.

De asemenea, planificăm obținerea licenței pentru Moneda electronică – serviciile de plată moderne fără numerar. Progresele realizate în domeniile TIC au revoluționat societatea și au schimbat radical relațiile dintre prestatorii de servicii financiare și client. Moneda electronică este un mijloc de plată multifuncțional, utilizat cu preponderență în mediul on-line sau prin intermediul portmoneului electronic – eWallet. Prin intermediul acestuia va fi posibilă retragerea de sume în numerar, efectuarea de plăti pentru achiziționarea de bunuri sau servicii, plăţi obligatorii către autoritățile administrației publice și efectuarea de transferuri de fonduri între conturi. Î.S. „Poșta Moldovei” are premise importante în vederea implementării serviciilor de plată fără numerar deservind circa 65% din clienții care primesc și efectuează plăți în numerar prin intermediul oficiilor poștale. Astfel „Poșta Moldovei” poate deveni asemeni unei bănci comerciale.

La fel, ne propunem crearea unui Centru republican multifuncțional de sortare a poștei pentru automatizarea proceselor. Obiectivul principal este introducerea echipamentelor de sortare automatizată în scopul înlocuirii procesării manuale în cadrul CNT (Centrul Național de Tranzit), prin implementarea liniilor de sortare și marcarea electronică a trimiterilor trecute prin circuitul poștal. Acesta va permite reducerea manoperei, sporirea capacității și perioadei de prelucrare și, totodată, creșterea calității și satisfacției clienților.

Vom trece la sortarea automatizată a trimiterilor poștale, care este o necesitate stringentă în condițiile în care ne planificăm creșterea esențială a volumelor de trimiteri din comerțul electronic.

În lista obiectivelor se include și amplificarea cooperării internaționale cu administrațiile poștale din lume și interacțiunea cu diferiți parteneri strategii de dezvoltare pentru a susține ÎS „Poșta Moldovei” în realizarea planului sau de afaceri foarte ambițios; organizarea oficiilor poștale mobile – „Poșta mobilă” (unități de transport dotate cu echipament tehnic necesar pentru prestarea serviciilor poștale și financiare); reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii poștale (crearea oficiilor de livrare a trimiterilor în toată țara, renovarea parcului auto, renovarea rețelei de oficii, crearea centrului unic de monitorizare a securității și integrității patrimoniului întreprinderii); dezvoltarea componentei Comerțul Electronic (E- Commerce) la nivel internațional și național; organizarea centrului unic de facturare; dezvoltarea serviciilor poștale noi, inclusiv servicii complementare, conexe sau non-poștale; implementarea declarației vamale electronice (integrarea sistemelor informaționale CDS și ASICUDA); dezvoltarea rețelei informaționale (dezvoltarea aplicațiilor informatice ce facilitează accesul clienților la servicii on-line, inclusiv cele care facilitează activitatea la nivel managerial, actualizarea sistemului IPS, trecerea la noile standarde IFRS).

Îmi doresc enorm să creez din Î.S. „Poșta Moldovei” o întreprindere de succes, un partener de încredere pentru toți clienții noștri, atât persoane fizice, cât și juridice, dar și pentru partenerii noștri externi. Asta ar însemna clienți satisfăcuți, servicii moderne și de calitate, salarii majorate, condiții de muncă decente, accesarea de proiecte care vin să transforme Î.S. „Poșta Moldovei” într-un operator poștal modern, dar și dezvoltarea economiei naționale în general.

#Zaharia #Posta Moldovei

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Doamnelor, domnilor, stimați cititori,

Cadoul meu de Paști este o nuvelă, prima pe care o public aici. V-o ofer cu bucurie, ca pe un ou de Paști; înăuntru îi veți descoperi pe Stelu și pe Mia, doi oameni pe care lumea i-a lepădat și care vor deveni, asa cum veti vedea, personajele unui mesaj de Înviere.

Și totuși, din viețile lor atât de pământene, atât de bătute de ploaie, se naște ceva ce nici ei nu înțeleg pe deplin.

Ar putea fi oricare dintre noi. Poate chiar sunt.

Sărbători binecuvântate!

Stelu număra stropii de ploaie de pe geamul tramvaiului, fascinat de traiectoriile lor.

Nu era nebun chiar dacă mintea îi rătăcea, număra pentru că altfel nu știa unde se termină el și unde începe restul lumii și granița asta, oricât de subțire, trebuia păzită.

Stropul unu se unea cu stropul doi și din ele se năștea al treilea, mai greu, mai hotărât, alunecând spre marginea geamului cu viteza unui adevăr pe care nimeni altcineva în tramvaiul acesta nu îl vedea.

Unu, unu, doi, trei, cinci, opt, treisprezece.

Fibonacci a descoperit șirul acesta în secolul al treisprezecelea și l-a botezat cu numele lui. Dumnezeu insă l-a folosit cu mult înaintea matematicianului, în spirala melcului, în petalele florilor, în coastele omului. Stelu, mai cu moț, îi gasise taina si în ploaie. Si aflase despre aceste numere magice înaintea oricui din acest vagon, dar “știutul” nu îl ajutase niciodată cu nimic concret în afară de faptul că îi dădea un motiv să privească stropii de pe geam în loc să privească oamenii.Ei erau complicați, ploaia nu!

Stropii se prelingeau pe geam precum oamenii pe care îi întâlnise în viața lui. Mai întâi bunicii, lenți, siguri pe ei, lăsând o dâră lungă și clară, de oameni care știau unde merg și care nu se grăbeau tocmai pentru că destinația le era cunoscută. Apoi părinții, mai grăbiți, deviind ușor spre stânga cum deviaseră și ei spre alte vieți, spre alte orașe, spre alte povești în care Stelu apărea doar ca personaj secundar. Apoi nevasta, cu dâra ei scurtă și bruscă, care se oprise dintr-odată în mijlocul geamului fără să ajungă nicăieri. Exact ca în viață! Și uite și elevii, mulți, mici, dispersați în toate direcțiile așa cum se împrăștie copiii când sună clopoțelul. Directorul, cel care l-a anunțat că e dat afară din învățământ pentru “comportament inadecvat” e o singură linie dreaptă, verticală, care tăiase totul în cale și apoi dispăruse.

Și uite-i acum pe toți, bunici, părinți, nevastă, elevi, director, alunecând împreună spre marginea de jos a geamului, acolo de unde nu se mai întoarce nimeni.

Pe obrajii lui cineva își făcuse de cap.

Un pictor nebun sau poate vreo ursitoare amăgită de vreun șarlatan de cartier, cineva îi tatuase natural irizații vineții, roz și chiar albastre, fără ac și fără cerneală. Să porți pe obraji un albastru ca de Voroneț e semn divin, asta o știe oricine a văzut mănăstirea și a înțeles că acea culoare n-a ieșit din mâna omului. Numai că la Stelu irizațiile astea erau ale pământului, nu ale cerului. Via bunicului din Ostrov intrase în el încă din adolescență și refuzase să mai iasă. Rămăsese acolo, în obraz, fidelă, cum rămâne pământul bun în omul care l-a iubit fără să ceară nimic înapoi.

Treizeci de ani îl băuse Stelu pe Dumnezeu. Și Dumnezeu, ca orice iubit adevărat care nu pleacă chiar dacă îl alungi, îi pictase pe obraji ce iubea Stelu mai mult; sângele Domnului. Licoarea care fusese strugure și devenise vin, și devenise rugăciune și devenise chin, și devenise apoi, după treizeci de ani și vreo două case, tot ce mai rămăsese din el.

Acum nu mai bea. Trupul îi știa pe amândoi, si pe cel care băuse și pe cel care renunțase, și uneori cei doi se certau noaptea, când nu era nimeni care să îi despartă.

Din buzunarul hainei ieșea colțul unei hârtii. Și pe hârtie, cu același pix cu care nota numerele, scria mereu același lucru: REZOLV PROBLEME!

Orice problemă! Gratis!

Nu cerșea. Asta era esențial. Nu întindea palma, nu invoca nici copii bolnavi, inundații sau neveste plecate, deși nevasta plecase, dar asta era altă problemă și o rezolvase după metoda lui, o transformase în număr și o lăsase să alunece pe geam. Acum oferea un serviciu. Oamenii au probleme, toți avem; de bani, de sănătate, de acoperișuri, de copii plecați, de inima albastră și de Dumnezeu absent. El le asculta și le rezolva. Nu pe toate. Dar mai multe decât credeau ei că pot fi rezolvate. Și nu pentru bani, deși dacă îi dădeau nu refuza, ci pentru că altfel numerele din cap nu aveau unde să se ducă și îl dureau fizic, ca un dinte stricat pe care nu îl poți ignora. Păi, tu stii cum e să-ti joace numerele-n cap? Vârsta, banii, copiii, amorul, taxele și impozitele, toate astea sunt numere. Chiar si sexul, tot despre numere e!

Tramvaiul scârțâi la o curbă și Stelu văzu că intrase în cartierul Meseriilor.

Străzile se îngustau, firmele luminoase se schimbau. Lumina felinarelor devenea mai rară și mai galbenă, e lumină d-aia care nu vrea să vadă prea mult primprejur. Știa cartierul. Venea de câteva ori pe săptămână la restaurantul meseriașilor.” La Matache” îi zicea toată lumea, deși Matache murise acu’ doișpe ani și altul ii luase locul, dar numele îi rămăsese așa cum rămân împietrite cârciumile care au văzut destule ca să nu mai aibă nevoie să se schimbe.

Acolo își făcea veacul pentru că acolo oamenii aveau probleme cu banii și cu frica. Si problemele concrete cu bani și cu frică sunt cele mai ușor de rezolvat dacă știi să numeri. Meseriașii îl lăsau în pace, nu îl iubeau, nu îl invitau, dar îl tolerau asa cum tolerezi un câine de cartier care nu mușcă și nici nu latră prea tare.

Coborî din tramvai.

Ploaia îl primi fără ceremonie. Era Vinerea Mare și parcă mai mulți păcătoși erau la cârciumă decât la biserică. Nu că ar fi vreo acuză, oamenii au motivele lor și Dumnezeu le știe pe toate, ci pentru că explică de ce restaurantul La Matache era plin în seara aceea și de ce clopotele băteau în gol undeva în dealul de deasupra cartierului, fără să audă nimeni cu adevărat. Meseriașii veniseră pentru că Vinerea Mare e zi în care stai cu “ai tăi”, iar pentru ei “ai lor” erau cei de la masă, nu cei de la altar. Stelu venise pentru că La Matache era singurul loc din cartier unde era primit cu numerele lui cu tot și cu mintea ciorchine încă atârnată în viile Ostrovului.

Înăuntru La Matache mirosea a fasole fiartă și a lumânări, a vin vărsat, de butoi, și a oameni care muncesc cu mâinile și care nu se scuză pentru asta. Pe mese ardeau lumânări de priveghi, cică Vinerea Mare cere asta, lumânare și tăcere, și amintirea că ceva măreț s-a întâmplat azi, dar cu două mii de ani în urmă, chiar dacă nimeni dintre meseriașii ăștia nu mai știe exact ce. Lumina le cădea oblic pe fețe, jumătăți luminate, jumătăți în întuneric, nimeni întreg, nimeni complet ascuns, parcă sacrul nu mai cobora din cer, ci ieșea direct din oameni.

Habar n-aveau meseriașii că lumina aceea oblică, joasă, lovind obrazul pe jumătate și lăsând cealaltă jumătate în întuneric era celebrul clar-obscur al unui maestru italian care îl descoperise cu patru sute de ani în urmă și pe care îl pusese în tablourile lui cu îngeri și cu desfrânate. Și nici nu știau că sacrul nu coboară din cer în lumină albă și uniformă, ci iese din întuneric, că apare exact acolo unde nu te aștepți, pe jumătatea de față a unui om obișnuit, pe mâinile unui meseriaș, pe obrazul unei femei pe care lumea o socotește pierdută. Mâinile pe care maestrul le picta erau mâini de oameni ai străzii, bătătorite, imperfecte, cu unghii negre de muncă. Si poate tocmai de aceea erau mâini divine.

Stelu intră și se așeză în colțul lui, colțul acela din stânga, de unde vedea toată sala fără să fie văzut. Comandă un ceai și scoase hârtiile.

La masa din mijloc, un bărbat lat în umeri, cu mâini ca două lopeți, ridică ochii spre el și întoarse capul. Îl știa. Îl mai văzuse de câteva ori.

Dar în seara asta, mai era altcineva la masă, un necunoscut.

Un bărbat gras, cu cravată, cu degetele pline de inele care nu se potriveau cu nici o meserie concretă. Îl văzuse pe Stelu din prima secundă și îl citise imediat; “un nimeni, un atârnător, un om de dat afară când deranjează”, probabil că așa a gândit.

– Auzi, mă, tu rezolvi probleme, huh? Ți s-a dus buhul!

Stelu ridică ochii de pe hârtii.

– Rezolv, da!

– Ia, mă, atunci rezolvă și asta. Bărbatul cu inele scoase un telefon și îl puse pe masă.

– Nevastă-mea zice că am cheltuit mai mult decât am câștigat luna asta. Eu zic că nu. Cine are, mă, dreptate?

Stelu luă telefonul. Privi numerele. Număra deja înainte să fi terminat de privit.

– Nevastă-ta! spuse după un minut.

Tăcere.

– Ce? Păi, cum așa?

– Nevastă-ta are dreptate. Ai cheltuit cu trei sute douăzeci de lei mai mult decât ai câștigat. Dacă vrei să-ti arăt unde, îți arăt.

Bărbatul cu inele se înroși. Nu frumos, nu dramatic! Se înroși urât, de la gât în sus, cum se înroșesc oamenii când adevărul îi prinde cu martori.

– Du-te, bă, de-aici! Auzi, rezolva el probleme! spuse. Și chemă chelnerul, nervos.

– Scoate-l afară pe ăsta, că ne incurcă!

Stelu strânse hârtiile metodic, fiecare la locul ei. Se ridică.

Și atunci simți nu furie, nu umilință, ci ceva mai rău decât amândouă. Irizațiile vineții de pe obraji, albastrul acela de Voroneț, podgoriile bunicului, simți cum se strâng, se închid, se transformă în ceva uscat și mort, ca via după îngheț. Ca și cum singurul loc din lume în care Stelu mai era “cineva” tocmai murise în el.

Chelnerul era tânăr și îi era frică de bărbatul cu inele mai mult decât îi era milă de Stelu. Veni la masă și spuse, fără să îl privească:

– Vă rog frumos!

Se ridică. Nu spuse nimic. Numărul era corect, nevastă-sa avea dreptate și asta rămânea adevărat indiferent ce credea “inelatul”.

Ieși.

Ploaia îl primi fără să îl întrebe nimic. Se opri și privi înapoi spre geamul restaurantului.

Înăuntru, lumânările ardeau. O femeie cu părul strâns turna vin, gestul acela rotund, vechi, vinul roșu devenind aproape negru în lumina lumânării. Inelatul râdea în gura mare.

Stelu întoarse spatele și atunci o văzu pe Mia.

Stătea la câțiva metri, cu spatele la zidul de lângă restaurant, și nu se mișca. Nu se ferea de ploaie, fie se obișnuise, fie nu mai conta.

Nu era frumoasă în nici un fel pe care lumea să îl fi votat.

Corpul ei era o adunătură de compromisuri pe care natura le făcuse fără să o consulte, șolduri prea late, umeri prea strâmți, picioare care nu se hotărâseră exact cum să se așeze sub greutatea ei. Un corp care părea că a fost început de cineva și terminat de altcineva

Doar sânii erau armonioși!

Păreau opera unui al treilea care știuse exact ce face. Drepți, egali, cu o greutate care sfida discret legile fizicii, parcă aveau arcuri înăuntru, cum spuneau clienții, deși nici unul nu găsise vreodată cuvintele exacte și toți ajungeau la metafore mecanice pentru că altfel nu știau cum să descrie alcătuirea care ținea de cu totul altceva decât de fizica.

Mia Țâțe Drepte era numele de scenă al unei nefericite despre care toți clienții spuneau că aduce fericire si ușurare chiar și în câteva secunde.

Mia habar nu avea ce le oferea cu adevărat.

Știa că trupul ei singur nu ar fi explicat nimic. Știa că bărbații care-i treceau muntele nu veneau pentru ce credeau ei că vin, pentru zbânț. Ci veneau pentru că purtau înăuntru un înger captiv, câte o rușine sau o frică, sau o singurătate atât de veche că devenise parte din ei și nu o mai simțeau decât noaptea. Veneau la ea și acel ceva ieșea în câteva minute, o oră, și plecau mai ușori, nu mai buni, nu transformați, doar mai ușori, cum ești mai ușor după ce plângi chiar dacă nu știi de ce ai plâns.

De aceea, pe toți ușurații ea îi numea îngeri.

Nu din naivitate. Nu din povestea frumoasă pe care și-o spune omul ca să doarmă noaptea. Nu, ci pentru că înțelesese ceva pe care nu putea să îl formuleze dar îl simțea în fiecare dintre ei, că sunt slabi, că sunt nefericiți, că sunt singuri în feluri pe care soțiile lor nu le văd și prietenii lor nu le aud. Că sunt, în fond, exact ca ea. Exact ca Mia. Cu singura diferență că ea nu îi umilea. Nu îi judeca. Nu îi compătimea. Îi primea. Și primirea asta, simplă, caldă, fără condiții, asta elibera îngerul din ei, îngerul acela mic și speriat pe care îl purtau închis de ani și care nu știuse până atunci că poate ieși.

Credea în Dumnezeu cu simplitatea cu care credea în ploaie. Fără teologie, fără îndoială, fără nevoie de dovezi. Dumnezeu era acolo cum era și ploaia uneori; deranja, dar era.

Acum stătea în ploaie cu un carnețel mic în mână și cu frica în stomac. Frica aceea precisă, cu adresă și orar, a omului care știe că vine cineva și că sosirea aceea nu e bună. Peștele îi spusese că a furat. Că banii nu se adunau. Că va veni să îi explice cum nu se fură de la el.

Peștele nu era înger. Asta o știa sigur.

– Rezolv probleme, spuse o voce lângă ea.

Întoarse capul.

Mia privi hârtia. Privi obrajii, privi ochii unui om care a văzut destule ca să nu se mai mire de nimic și tocmai de aceea vede tot.

– Chiar orice? întrebă.

– Orice care se poate număra!

Ea deschise carnețelul și i-l întinse.

Stelu luă carnețelul și sfredeli numerele.Ochii lui alunecau pe cifre cum aleargă degetele unui orb pe o față cunoscută, găsind singuri adevărul ascuns în adunare și scădere.

– Ai câștigat două sute de lei mai mult decât scrie el, spuse după treizeci de secunde.

– Nu tu ai furat! El a numărat greșit sau a vrut să numere greșit. Nu e același lucru, dar rezultatul e același pentru tine.

Mia îl privi lung.

– Poți să scrii asta? Să am pe hârtie?

– Pot!

Se întoarseră amândoi spre geamul restaurantului, fără să se înțeleagă, ca și cum geamul acela era singurul birou disponibil pe strada aia. Stelu scoase pixul și scrise pe spatele uneia dintre hârtiile lui, cu geamul ca suport, cu stropii de ploaie alunecând între mâna lui și lumânările dinăuntru.

– Știi că niciun număr nu există singur?” spuse Stelu, fără să ridice pixul de pe hârtie.

– Stii că fiecare e suma celor două dinaintea lui. Fără ele, noul numar nu există. Apare din ele și dispare în cele care vin după.

Stelu termină de scris și privi hârtia o clipă. Afară ploaia cădea în același șir vechi, neschimbat.

– Soțul meu m-a jucat la cărți,spuse Mia deodată. Ca și cum hârtia cu numerele corecte îi dăduse voie, în sfârșit, să spună și ce nu se putea număra.

– Și a pierdut! La Matache, acum trei ani. A jucat toată noaptea și când n-a mai avut nimic, a pus și ce n-avea. M-a pus și pe mine.

Stelu privi spre geam. Înăuntru, la masa lui, “inelatul” își lua altă porție de râs.

– Acum el e stăpanul meu, spuse Mia.

Stelu privi spre geam. Același bărbat, același râs, același inelat!

Ploaia cădea, Mia a continuat:

– Al meu a murit la o lună după. De inimă sau de rușine. Nu știu care a venit prima.

– Și tu? intrebă Stelu.

– Eu am zis că plătesc datoria!

Pauză.

– Dar el tot adaugă. Câte ceva în fiecare lună , o dobândă, o penalizare, ceva. Ca să nu se termine niciodată.

– Și plătești!

Nu era întrebare. Era constatare.

-Trupul îl ia el, spuse Mia simplu, sufletul e al meu.

Stelu puse pixul în buzunar. Număra involuntar, datoria, anii, suma. Dar suma nu se închidea. Era un număr acolo care nu intra în nici un șir, care nu asculta de nici o regulă.

Era pentru prima oară când Fibonacci îl lăsase singur.

Si prima dată când a înțeles de ce fusese dat afară în seara aceea.

Stelu privi spre geamul restaurantului. Înăuntru, patronul de la Matache stătea la masa lui cu paharul plin. Îngerii Miei beau la mesele lor. Ea plătea afară în ploaie o datorie care nu fusese a ei.

Nu spuse nimic. Nu era nimic mai adevărat decât tăcerea aceea, era singurul răspuns corect.

Mia scoase din buzunar o bucată de pâine învelită într-o hârtie. O rupse în două și îi întinse lui jumătate.

Stelu luă pâinea. Mâncă.

Mia ridică sticla și bău un strop mic, cu ochii închiși și fața spre ploaie, ca într-o rugăciune pe care nu o știa pe dinafară dar pe care o simțea pe dinăuntru de când se știa.

Ieșiră.

La colțul străzii Mia se opri și ii întinse sticla fără să spună nimic. El o luă. Bău un strop, primul după mult timp. Atât de mic încât trupul nici nu apucă să îl recunoască.

Mia plecă spre noaptea ei.

Stelu puse sticla jos, lângă zid, cu grijă.

Porni si el spre stația de tramvai.

Clopotul bătea undeva în deal, prin ploaie.

Și atunci a inteles. Nu din cărți, nu din numere, ci din tăcerea aceea de lângă geam. Că există o singură datorie pe care n-o poți număra și n-o poți refuza, datoria altuia plătită cu trupul tău. Că asta făcuse Mia. Că asta făcuse, cu două mii de ani înaintea ei, Altcineva.

Că asta e Învierea.

Unu, unu, doi, trei, cinci.

Șirul nu se termina niciodată. Din jertfă ieșea viață, din viață alt număr, și din acela altul, înainte, mereu înainte, exact cum știuse Dumnezeu înaintea lui Fibonacci și cum știuse Fibonacci înaintea lui Stelu.

Și cum știuse Mia înaintea tuturor.

SERGIU TOADER | București, România

#nuvela #toader