Fiscul a tras cu săgeata lui Cupidon de 14 februarie și a adunat 8 milioane de lei din flori și HoReCa

Pe data de 14 februarie 2024, Serviciul Fiscal de Stat a desfășurat acțiuni de monitorizare la contribuabilii din domeniul HoReCa (hotele, restaurante, cafenele) și comerțului cu flori din municipiile Chișinău și Bălți. Această acțiune a avut loc în contextul creșterii cererii de prestare a serviciilor în aceste domenii cu ocazia sărbătorii Valentine’s Day.

Monitorizarea, care nu a avut drept scop sancționarea contribuabililor, ci doar supravegherea activității acestora în vederea respectării eliberării bonurilor fiscale la decontările cu numerar, s-a desfășurat pe parcursul întregii zile de 14 februarie. Au fost monitorizate un număr de 63 de restaurante și cafenele, precum și 59 de comercianți cu flori din cele două municipii.

Pe durata monitorizării, au fost verificate selectiv notele de plată în raport cu bonurile fiscale eliberate și preluate explicații de la angajați. Ca rezultat al acestei acțiuni, s-au înregistrat încasări în domeniul HoReCa în valoare de aproximativ 5,3 milioane lei și în domeniul comerțului cu flori de aproximativ 2,6 milioane lei.

Serviciul Fiscal de Stat îndeamnă la respectarea legislației fiscale și eliberarea bonurilor fiscale la decontările în numerar. Totodată, anunță continuarea acțiunilor de monitorizare în toate domeniile cu risc sporit de încălcare a disciplinei de casă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.