„Campionii ascunşi“ ai Germaniei, coloana vertebrală a celei mai mari economii din UE, îşi caută disperați cumpărători

17 Apr. 2024, 08:57
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
17 Apr. 2024, 08:57 // Actual //  bani.md

Scharringhausen vinde delicatese şi vinuri fine în nordul Germaniei de 160 de ani, însă viitorul său este sub semnul întrebării, businessul nereu­şind să găsească un cumpărător, potrivit AFP.

Juergen Scharringhausen încearcă să vândă businessul de familie de aproape doi ani, dar nu a primit o ofertă serioasă până acum.

Mulţi proprietari de IMM-uri din Germa­nia sunt într-o poziţie similară din cauza dublei poveri a îmbătrânirii populaţiei şi stagnării economiei.

Un studiu realizat de Commerzbank arată că una din trei companii germane cu vânzări anuale de până la 15 milioane de euro are probleme în a-şi găsi un cumpărător. Până la 250.000 de businessuri ar putea fi for­ţate să se închidă în următorii cinci ani, arată Christian Erbe, preşe­dinte al camerei locale de co­merţ din Baden-Wuerttemberg.

În prezent există în medie doar un candidat pentru fieca­re trei busi­nessuri care au ne­voie de un proprietar nou, relevă datele aso­cia­ţiei naţionale pentru camerele germane de co­merţ (DIHK). În secto­rul hotelier şi de catering, raportul este de un candidat pentru fiecare şapte businessuri.

Problema este aceeaşi tendinţă demogra­fică ce duce în prezent la o penurie de munci­tori calificaţi în Germania: cu generaţia baby boomer intrând la pensie, nu există suficienţi candidaţi cu vârste între 18 şi 40 de ani care să preia businessuri consacrate.

Volatilitatea economiei este un alt factor care-i descurajează pe potenţialii cumpărători, aceştia ezitând să-şi asume dato­riile pe termen lung necesare pen­tru o achi­ziţie într-un climat nesigur.

Antreprenorii care nu reu­şesc să-şi vândă businessurile dau vina pe „reglementarea excesivă, vii­to­rul economiei şi costurile cu energia“ pentru lipsa de candidaţi, spune Detlef Schmidt-Schoele, de la camera de comerţ din Turingia.

Guvernul a încercat să soluţioneze proble­ma lansând un website pentru a conecta busi­nessurile cu posibili noi proprietari, acesta fiind supervizat de ministerul economiei. Există mii de anunţuri din întreaga Germanie pe website, iar multe dintre acestea aparţin unor busi­nessuri de familie. Sentimentul de frustrare resimţit de cele aproximativ trei milioane de companii de familie ale Germaniei, în conti­nuare coloana vertebrală a economiei ţării, este în creştere. În faţa dificultăţilor economice, costurilor de finanţare ridicate şi birocraţiei, proprietarii acestora văd investiţiile vitale în noi tehnologii ca imposibile sau inutile şi caută cumpărători, notează Bloomberg.

După ce pandemia şi criza energiei au împins multe companii la limita supravieţuirii, „o combinaţie de noi reglementări şi nevoia de investiţii masive în transformarea sau scalarea businessurilor a creat un sentiment de «m-am săturat» în rândul multor antreprenori“, arată Jens Krane, de la Commerzbank. Proprietarii tradiţionali preferă să lase IMM-urile, supranu­mite campioni ascunşi, moştenire în familie şi se gândesc să vândă doar dacă nu au încotro. Preţul devine mai puţin relevant, potrivit lui Burc Hesse, partener la firma de avocatură Latham Watkins.

Birocraţia excesivă este un alt obstacol despre care proprietarii Mittelstand spun că sporeşte complexitatea operării businessurilor.

Companiile germane se plâng că cerinţele birocratice le costă timp şi bani care ar putea fi folosiţi pentru dezvoltarea businessurilor, scrie The New York Times.

Într-un raport recent, FMI arată că biro­cra­ţia excesivă reprezintă unul dintre impedi­men­tele majore din calea revitalizării econo­miei ger­mane. Companiile germane petrec 64 de mi­lioa­ne de ore în fiecare an completând formu­lare nece­sare pentru alimentarea bazelor de date oficiale ale ţării. Chiar şi cancelarul ger­man Olaf Scholz a recunoscut în mod public problema.

Guvernul său a propus legislaţie care ar urma să aducă economii estimate la 3 miliarde de euro anual pentru companii şi cetăţeni.

Povara birocraţiei este resimţită mult mai acut de IMM-uri, care nu dispun adesea de departamente juridice dedicate depunerii auditurilor şi descifrării tipului de informaţie solicitate de autorităţi.

O altă provocare pentru proprietarii de businessuri de familie din Germania este legată de succesiuni, conform Bloomberg.

Aproximativ 125.000 de IMM-uri germane vor fi transferate către noi proprietari în fiecare an până în 2027, iar aproape trei sferturi dintre acestea văd succesiunea ca pe o problemă, a găsit banca germană de dezvoltare KfW.

Iar chiar dacă există un succesor, perspectiva unei vânzări nu este decât rar scoasă din discuţie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.