Ce s-a întâmplat cu IMPERIUL DE MILIARDE lăsat în urmă de Dinu Patriciu, prietenul lui Ion Sturza

Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în 2014 la Londra, unde se mutase la începutul acelui an. De la preluarea Rompetrol în 1998, numele lui Dinu Patriciu a fost legat indisolubil de evoluţia companiei. Strategia omului de afaceri a fost să folosească Rompetrol ca punct central al unui holding pe care l-a înfiinţat în Olanda şi care a ajuns să cuprindă în 2009 peste 20 de companii, cu afaceri de 8,7 miliarde de dolari în 2008. La momentul decesului, Dinu Patriciu se afla în proces de divorţ cu soţia sa Dana, care ceruse jumătate din averea omului de afaceri. Următorul termen al procesului era stabilit pentru finalul anului respectiv, scrie businessmagazin.ro.

Arhitectul Patriciu

În 1990 Dinu Patriciu, de profesie arhitect, înfiinţa prima firmă din România, Alpha, cu activităţi în demeniul arhitecturii şi construcţiilor. În 1993, Rompetrol se privatiza prin metoda MEBO; cifra de afaceri a companiei avea să scadă în anii imediat următori privatizării la sub 6 milioane de dolari. La cinci ani după privatizare, Dinu Patriciu şi Sorin Marin preluau Rompetrol, pentru ca un an mai târziu să preia şi rafinăria Vega Ploieşti. În doar nouă luni de la preluare, cifra de afaceri a rafinariei Vega se tripla, iar sediul central al companiei era mutat in Olanda.

În 2007, compania kazahă KazMunaiGas achiziţiona 75% din acţiunile Rompetrol Group contra sumei de 1,6 miliarde de euro, transformându-l pe Dinu Patriciu în cel mai bogat om de afaceri din România. Ion Sturza fostul premieri al Republicii Moldova și actual om de acarei a jucat un rol importamt în tranzacția dintre kazahi și Patriciu. Doi ani mai târziu, la scurt timp după ce Rompetrol investea 16 milioane de euro în informatizarea benzinăriilor, KazMunaiGas devenea acţionar unic al grupului Rompetrol prin achiziţia pachetului de 25% rămas în posesia lui Dinu Patriciu.

Dinu Patriciu şi Rompetrol au fost însă implicaţi în mai multe controverse, unele legate de datorii care s-au transformat într-o pagubă de sute de milioane de dolari pentru stat.

Astfel, în 2003, în guvernarea Năstase, datoriile istorice ale Rompetrol, companie achiziţionată de Dinu Patriciu în 2000 cu 50 mil. dolari, au fost transformate în obligaţiuni subscrise de Ministerul Finanţelor ce urma să fie recuperate şapte ani mai târziu (în 2010). Afacerea este anchetată de DIICOT, iar sub acuzare au fost puşi deja foştii miniştri Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu (în timpul cărora a fost perfectată înţelegerea), Gheorghe Pogea şi Sebastian Vlădescu (care în 2010 nu ar fi făcut, potrivit anchetatorilor, demersuri consistente pentru recuperarea banilor statului). În 2010, la termenul convenit, compania, trecută între timp în proprietatea KazMunaiGas, nu a răscumpărat obligaţiunile, iar statul s-a trezit proprietar pe 44% din Rompetrol, fără a avea însă un cuvânt de spus, fiind acţionar minoritar. În 2013 s-a realizat „Memorandumul de înţelegere“ între statul român şi The Rompetrol Group, semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013.

Dealul dintre statul român și kazahi

Acesta s-a transformat într-un proiect de lege care a fost adoptată în octombrie 2013 de Parlament. Memorandumul (devenit lege) prevedea ca statul român, care controla 44,6% din acţiunile Rompetrol Rafinare, să cedeze un pachet de 26% grupului Rompetrol pentru 200 mil. dolari. KazMunaiGas se angaja să constituie un fond de investiţii kazaho-român, în care Rompetrol să deţină 80% din acţiuni şi statul român 20%, care să investească în următorii ani un miliard de dolari în proiecte din sectorul energetic (între care 400 mil. dolari banii pe care îi datora statului român). În schimb, statul primea acţiuni la Rompetrol şi renunţa la litigiile care vizau recuperarea sumelor datorate din nerăscumpărarea în 2010 a obligaţiunilor.

Preşedintele Băsescu a sesizat Curtea Constituţională, care a declarat legea neconstituţională (pe motiv că o lege nu reglementează contracte). Astfel că în ianuarie 2014 premierul Ponta a semnat o hotărâre de guvern prin care a fost adoptat memorandumul de înţelegere cu kazahii. Acest mod de operare a atras atenţia procurorilor, scria ZF.

Fiicile lui Patriciu, condamnate de Tribunalul din București

La jumătatea lui 2018, Ana şi Maria Patriciu, fiicele lui Patriciu, precum şi a doua soţie a acestuia, Dana Rodica Patriciu, au fost condamnate la prima instanţă de către Tribunalul Bucureşti la plata a peste 200 milioane dolari către Ministerul Finanţelor Publice. Suma reprezenta o creanţă petrolieră a statului român asupra Libiei (valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia în perioada 1980-1992), recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90 şi care ar fi fost destinată bugetului de stat. Judecătorii au decis că fiecare dintre cele trei are obligaţii de plată proporţional cu cota care le-a revenit din moştenirea lăsată de Dinu Patriciu.

Antreprenorii români au obiceiul de a controla afacerile cu o mână de fier. Pe de altă parte, studii realizate la nivel internaţional arată că 80% din firmele antreprenoriale au o durată de viaţă de maximum cinci ani.

Iar dintre cele care depăşesc acest prag, 80% au o durată de viaţă de maximum 30 de ani – poate pentru că destinul lor se leagă strâns de perioada în care fondatorul se ocupă direct de firmă.

#Patriciu #miliarde #Afaceri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Prețurile grâului au crescut puternic în ultimele săptămâni și se apropie de cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, pe fondul atacurilor asupra porturilor și navelor comerciale din Marea Neagră. Rusia și Ucraina, doi dintre cei mai mari furnizori de cereale ai lumii, se confruntă cu dificultăți tot mai mari în transportarea recoltelor către piețele internaționale.

Contractele futures pentru grâu, considerate un reper pentru piață, au crescut cu peste 17% de la începutul lunii iulie, potrivit Reuters. Printre factorii care au schimbat rapid perspectivele pieței se numără atacurile asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră și Dunăre, precum și loviturile asupra terminalelor rusești din Novorossiisk.

Rusia și Ucraina asigură împreună aproximativ 30% din exporturile mondiale de grâu. Rusia este cel mai mare exportator de cereale din lume, iar Ucraina se află pe locul al cincilea. Cele două țări sunt, de asemenea, furnizori importanți de porumb, orz și ulei de floarea-soarelui.

Oxford Economics estimează că perturbarea exporturilor din cele două țări ar putea afecta în acest an până la 86 de milioane de tone de cereale. Aproximativ 52 de milioane de tone ar proveni din Rusia și 34 de milioane de tone din Ucraina.

Ucraina resimte deja efectele atacurilor asupra infrastructurii. Porturile Odesa, Chornomorsk și Pivdennîi sunt esențiale pentru exporturile agricole, însă atacurile asupra navelor și instalațiilor portuare au redus semnificativ transporturile. Potrivit datelor guvernamentale citate în presa internațională, exporturile ucrainene de cereale au scăzut cu aproximativ 75% în august față de aceeași perioadă a anului trecut.

Kievul încearcă să folosească rute alternative prin Dunăre, România și transportul feroviar prin Republica Moldova, însă acestea nu pot înlocui capacitatea porturilor maritime. Chiar și cu o extindere a capacității, rutele alternative ar putea prelua aproximativ 17 milioane de tone de cereale.

Și Rusia se confruntă cu probleme de export. După atacurile asupra infrastructurii din Novorossiisk, cele trei terminale importante pentru exportul de cereale și-au restricționat operațiunile. SovEcon estimează că Rusia ar putea exporta aproximativ 2,2 milioane de tone de cereale în august, față de 4,6 milioane de tone în aceeași lună a anului trecut.

Potrivit experților, capacitatea de export a Rusiei din Marea Neagră și Marea Azov s-a redus de la aproximativ 3,3 milioane de tone pe lună la circa 250 000 de tone. În prezent, singurul punct rusesc de la Marea Neagră care mai funcționează este instalația din Tuapse, potrivit SovEcon. O parte dintre exporturile rusești este redirecționată către rute din afara bazinului Mării Azov și al Mării Negre, pentru a evita zonele afectate de atacuri.

Situația este cu atât mai importantă în luna august, când comercianții încep să cumpere în cantități mari cerealele din noua recoltă. O eventuală blocare prelungită a porturilor ar putea afecta livrările într-o perioadă esențială pentru comerțul cu cereale.

Estimările experților arată că prețurile mondiale ale alimentelor vor crește cu 11,8% în acest an și cu 4,8% în 2027. Ea avertizează însă că evoluția din regiunea Mării Negre ar putea modifica aceste estimări.