Cel mai scump loc din lume unde să cumperi apă. Prețul este de 3 ori peste medie

Capitala Norvegiei, Oslo, este orașul unde o sticlă de apă costă cel mai mult, fiind de aproape trei ori peste prețul mediu înregistrat în cele 120 de orașe analizate de Holidu, o aplicație care permite rezervarea cazării pentru vacanță, transmite Bloomberg.

Oslo, este urmat, în ordine, de Tel Aviv, New York, Stockholm și Helsinki drept cele mai scumpe locuri de unde poți să cumperi o sticlă de apă de 500 de mililitri, arată studiul publicat.

Indexul prețului apei calculat de Holidu analizează și compară costul apei de la robinet și al apei îmbuteliate în 30 de orașe din SUA și 120 de orașe din întreaga lume, selectate în funcție de popularitatea lor în topul destinațiilor de vacanță, scrie AGERPRES.

Capitala Norvegiei ocupă prima poziție și când vine vorba de apa de la robinet, iar Los Angeles, Phoenix, San Francisco și San Diego se numără printre primele 20 cele mai costisitoare locuri din lume în ceea ce privește apa de la robinet.

Potrivit Holidu, în Oslo apa de la robinet este cu 212% mai scumpă decât media din cele 120 de orașe incluse în acest studiu iar apa îmbuteliată este cu 19% mai scumpă decât media.

Schimbările climatice afectează calitatea și cantitatea de apă necesară pentru consumul de bază, în condițiile în care 2,2 miliarde persoane nu au acces la apă potabilă sigură, susținea ONU într-un raport publicat anul trecut.

Clasamentul elaborat de Holidu examinează atât apa de la robinet cât și apa îmbuteliată, analizând calitatea și costul diferitelor surse de apă din orașe, inclusiv prețul unei sticle de apă mărcile Evian, Perrier și al mărcii locale vândută de Coca-Cola Co.

#Oslo #pret #apa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Consumatorii moldoveni ar putea semna contracte de furnizare a gazelor naturale pe perioadă determinată și la preț fix, cu o durată minimă de 12 luni. Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a expus consultărilor publice un proiect de Hotărâre care modifică regulile de furnizare a gazelor naturale și procedura de schimbare a furnizorului, în contextul accelerării liberalizării pieței.

Potrivit proiectului, contractele la preț fix ar urma să fie încheiate pe o durată determinată de cel puțin 12 luni, iar prețul stabilit la momentul semnării contractului nu va putea fi modificat unilateral de către furnizor pe toată perioada contractuală. Termenii și condițiile acestor contracte vor fi prestabilite și vor rămâne neschimbate pe durata executării lor, cu excepția cazurilor de neexecutare a obligațiilor de către consumator. Furnizorilor li se va interzice rezoluționarea anticipată a acestor contracte, iar eventualele plăți percepute pentru rezoluționarea anticipată la inițiativa consumatorului vor trebui să fie proporționale și să nu depășească pierderile economice directe suportate de furnizor.

Proiectul prevede obligații extinse de informare precontractuală. Furnizorii vor fi obligați să pună la dispoziția consumatorilor informații clare, complete și gratuite privind condițiile comerciale, avantajele și riscurile ofertelor la preț fix, diferențele față de alte produse comerciale și eventualele consecințe financiare ale rezoluționării anticipate. Oferta va trebui prezentată cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de semnarea contractului, iar contractele vor putea fi prelungite automat cu încă 12 luni, dacă consumatorul nu notifică intenția de încetare cu 30 de zile înainte de expirare.

Un element central al proiectului este instituirea unui instrument de comparare a ofertelor, dezvoltat și administrat de ANRE. Comparatorul va fi public, gratuit și independent și va fi destinat consumatorilor casnici și consumatorilor noncasnici mici, cu un consum anual mai mic de 10 000 m³ sau 100 000 kWh. Furnizorii care activează pe aceste segmente vor avea obligația să transmită către ANRE oferte-tip la preț fix pentru o perioadă de 12 luni, care vor fi afișate și ordonate în funcție de prețul final de furnizare.

În nota informativă, ANRE arată că piața gazelor naturale rămâne puternic concentrată. Conform Analizei pieței cu amănuntul a gazelor naturale, indicele Herfindahl–Hirschman a atins nivelul de 7 940 în anul 2024, semnalând o concentrare ridicată, chiar dacă în prima jumătate a anului 2025 s-a observat o ușoară reducere a acestui indicator. Furnizorul cu obligația de serviciu public (Energocom) deține aproximativ 91% din cota de piață, în timp ce ceilalți 11 furnizori activi împart mai puțin de 9%.

Datele ANRE mai indică o mobilitate extrem de redusă a consumatorilor. În anul 2024, doar 117 consumatori dintr-un total de peste 834 000 și-au schimbat furnizorul de gaze naturale, ceea ce reprezintă 0,004%. Dintre aceștia, doar 30 au fost consumatori casnici, restul fiind noncasnici.

Totodată, structura consumului evidențiază dezechilibre majore: în 2024, 57% din volumul total de gaze naturale consumat a revenit consumatorilor noncasnici mari, deși aceștia reprezintă doar 0,03% din numărul total al consumatorilor. Consumatorii noncasnici mijlocii au utilizat circa 6% din volum, iar consumatorii noncasnici mici – peste 16,5 milioane m³ de gaze naturale.

Proiectul de Hotărâre mai stabilește reguli pentru tranziția consumatorilor noncasnici mari și mijlocii către piața concurențială. Potrivit calendarului de liberalizare invocat de ANRE, consumatorii noncasnici mari ar urma să iasă de sub regimul prețurilor reglementate începând cu 1 aprilie 2026, iar consumatorii mijlocii – din 1 aprilie 2027, urmând să încheie contracte exclusiv la prețuri negociate.