Deși Uniunea Europeană s-a angajat public să renunțe la energia rusească până în 2027, realitatea din teren arată contrariul. Potrivit unui raport recent al think-tank-ului Ember, importurile de gaz din Rusia au crescut cu 18% în 2023, comparativ cu anul precedent – în pofida războiului declanșat de Moscova în Ucraina și a sancțiunilor impuse după februarie 2022.
Creșterea include atât gazul livrat prin conducte, cât și gazul natural lichefiat (GNL) importat de statele membre ale UE. Cei mai mari importatori în 2023 au fost Italia, Franța și Cehia, iar Ember avertizează că tendința se menține și în 2025, în ciuda faptului că cererea de gaz nu a crescut în Uniune. Mai mult, prețurile la gaz au urcat cu aproape 60% în 2024, se arată în document.
„Este un scandal că UE continuă să importe gaz din Rusia”, a declarat Pawel Czyzak, analist Ember. „În loc să investească în surse regenerabile și eficiență energetică, țările membre ard banii pe capacități GNL scumpe, care nici măcar nu sunt utilizate.”
Uniunea Europeană a impus sancțiuni asupra cărbunelui și petrolului rusesc, dar nu și un embargou total asupra gazului. Obiectivul declarat de renunțare completă la gazul rusesc până în 2027 nu are, deocamdată, caracter juridic obligatoriu. Iar de la începutul anului 2024, Ucraina a încetat să mai permită tranzitul gazului rusesc prin teritoriul său, dar GNL-ul rusesc continuă să ajungă în porturile europene.
Comisia Europeană pregătește în prezent o foaie de parcurs pentru eliminarea totală a combustibililor fosili din Rusia, care ar urma să fie publicată în următoarele săptămâni.
Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a criticat dur comportamentul statelor membre:
„Este complet lipsit de sens să cumperi în continuare combustibili fosili din Rusia și să alimentezi indirect bugetul de război al lui Putin. De la începutul invaziei, am cheltuit pe energie rusească echivalentul a 2.400 de avioane de vânătoare F-35”, a spus el pentru Handelsblatt.
În prezent, Norvegia și SUA sunt principalii furnizori de gaz ai Uniunii Europene, iar Bruxelles-ul caută să consolideze cooperarea energetică cu Washingtonul. Totuși, Ember avertizează că și alți furnizori devin din ce în ce mai imprevizibili, iar tensiunile geopolitice cu SUA ridică semne de întrebare asupra fiabilității importurilor de GNL.
Think-tank-ul atrage atenția că, în lipsa unei alternative clare, renunțarea completă la gazul rusesc ar putea pune în pericol securitatea energetică a UE.
