Floarea-soarelui atinge culmi istorice, dar industria de ulei pierde 66% din exporturi

Republica Moldova a înregistrat un record istoric în exporturile de floarea-soarelui, livrând 91,3 mii de tone în luna noiembrie 2024. Acest volum depășește cu mult rezultatele lunare anterioare, inclusiv cele din februarie și aprilie 2024, când exporturile s-au situat la 72-73 mii de tone lunar, potrivit analizei lui Iurie Rija de la director executiv al Asociației „Agrocereale”..

„Expansiunea exporturilor are o motivație economică clară: prețul mediu de export în noiembrie 2024 a fost de 11,35 lei/kg, de două ori mai mare decât cel din noiembrie 2023. Această creștere semnificativă a prețurilor a determinat producătorii să valorifice recoltele pe piața internațională, preferând exportul semințelor brute în detrimentul procesării locale”, a punctat Rija.

Floarea-soarelui rămâne unica cultură cu exporturi în creștere în sezonul agricol 2024/2025. Volumul exporturilor din perioada iulie-noiembrie 2024 a crescut cu 1,5 ori față de sezonul anterior. În schimb, alte culturi agricole au înregistrat scăderi semnificative ale volumelor exportate.

În noiembrie 2024, exporturile de ulei de floarea-soarelui s-au reluat cu un volum de 21,9 mii de tone. Cu toate acestea, performanța pe întreg sezonul iulie-noiembrie 2024 rămâne modestă, cu un total de doar 33,2 mii tone exportate, în scădere cu 66% față de aceeași perioadă din 2023.

„Motivul principal al acestui declin este stagnarea prețurilor uleiului, care au rămas la un nivel mediu de 15 lei/kg. În același timp, prețurile semințelor de floarea-soarelui au crescut semnificativ, ceea ce a redus diferența de preț între materia primă și produsul procesat la doar 3,59 lei/kg în noiembrie 2024. Această marjă redusă a făcut ca producția de ulei să devină mai puțin profitabilă”, potrivit lui Rija.

Fenomenul în care exportul semințelor brute este mai profitabil decât procesarea și vânzarea uleiului nu este unic pentru Moldova. Situații similare sunt raportate în Ucraina, România și Bulgaria. Marile uzine de procesare continuă să funcționeze la marginea rentabilității sau chiar cu pierderi, pentru a-și menține cota de piață. În schimb, uzinele mai mici sunt nevoite să își sisteze activitatea sau să se orienteze către alte culturi agricole.

Această dinamică subliniază vulnerabilitățile industriei de procesare din Moldova și necesitatea unei strategii care să sprijine competitivitatea acestui sector. Creșterea exporturilor de floarea-soarelui ca materie primă ridică întrebări despre viitorul industriei și modul în care Moldova își poate valorifica mai eficient resursele agricole.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#floarea soarelui #ulei #export

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.