VIDEO: Nu puteau pleca peste hotare, așa că au adus deliciile la noi, la Istorii cu Cașcaval: Toată vina o poartă Covid

30 Iul. 2021, 10:10
 // Categoria: Interviu // Autor:  MD Bani
30 Iul. 2021, 10:10 // Interviu //  MD Bani

Mulți îți doresc să devină antreprenori, dar puțini au curajul să înceapă o afacere. Totuși, în Republica Moldova există și tineri dornici de a se dezvolta, de a crea ceva frumos și deosebit. Așa pot fi descriși și Grizore Berzan, Alexandra Berzan, Adrian Blîndu și Maria Blîndu, fondatorii „Istorii cu Cașcaval”. Acesta este un magazin specializat, un local drăguț, unde puteți găsi cașcaval adus din Olanda, vin de la micii producători din țară, sosuri și diverse ustensile. De asemenea, acești patru tineri sunt și proprietarii vinăriei autohtone „Famber”. Despre cum a apărut ideea de afacere, cum e să fii antreprenor și despre experiența de participare la programele de susținere a afacerilor au vorbit într-un interviu Bani.md.

Potrivit fondatorilor, ideea de a deschide „Istorii cu cașcaval” a apărut în perioada pandemiei, în timpul unei discuții la un pahar cu vin. Neavând posibilitatea de a călători, din cauza coronavirusului, tinerilor li se făcuse dor de localurile „micuțe și drăguțe” în stil european și de cașcavalul olandez, așa că au decis să aducă o astfel de atmosferă aici, acasă.

„Toată vina o poartă COVID-19”, a spus Grigore Brezan.

Nici denumirea nu a fost aleasă întâmplător, antreprenorii spun că au ales „Istorii cu cașcaval” și nu „Cașcaval cu istorii”, pentru că vizitatorii localului pot face schimb de istorii, savurând un pahar de vin în combinație cu cașcaval.

„Oaspeții noștri vin și au posibilitatea să-și comunice istoria lor, să o audă pe a noastră, să-și degajeze cumva sufletul, la un pahar de vin să savureze și ceva istorii”, a spus Maria Blîndu.

Tinerii spun că localul deschis de ei se deosebește prin ospitalitate și atenția deosebită față de oaspeți.

„Noi nu avem clienți, noi avem doar oaspeți”.

Maria spune că au decis să deschidă un local unde vor putea să primească oaspeții cu sufletul, pentru că a înțeles cât de bogat „sufletește” este poporul nostru.

Cei patru tineri se consideră o echipă perfectă, o dată ce au înțeles asta au pornit împreună mai multe proiecte frumoase.

„Am înțeles că noi patru suntem o echipă perfectă și trebuie să începem, într-un pas, să facem ceva împreună. De atunci, mai multe proiecte au luat naștere la noi în suflet și în cap.”

Maria spune că nu este atât de ușor să deschizi o afacere în Republica Moldova, iar faptul că e greu sau nu, nu contează. Este important să începi dacă ai un proiect frumos.

Făcând referire la experiența anterioară, Adrian a spus că acum este mult mai ușor să deschizi o afacere în Republica Moldova comparativ cu 10 ani în urmă. Totuși, la unele capitole, țara noastră mai are de lucrat.

Participarea la programe de susținere a afacerilor

Din păcate, antreprenorii spun că nu au avut o experiență plăcută în ceea ce privește participarea la programe de susținere a afacerilor. Aceștia au aplicat la un grant, au parcurs toate etapele și au fost selectați, dar într-un final au primit un răspuns precum că nu mai sunt acceptați.

„Noi mai avem o vinărie, cred, cea mai mică vinărie din Republica Moldova, unde facem vin cu multă pasiune. Am aplicat la un grant de la USAID, pentru competitivitate, am fost acceptați cu un punctaj foarte bun, a fost negociată și suma grantului, o sumă nu foarte mare, am parcurs toate etapele. Până la urmă am primit un email, cumva că nu mai suntem acceptați la grantul dat. A fost foarte misterios gestul. Am dat careva întrebări, nu am primit un răspuns clar, niște răspunsuri vagi.”

Totuși, pe viitor, antreprenorii speră să aibă parte de experiențe mai plăcute.

Adrian Blîndu spune că au ales colaborarea cu mici producătorii de vinuri, pentru a-i susține pe cei care fac un produs calitativ.

Antreprenorii au ales să aducă cașcavalul din Olanda, pentru că li s-a părut un produs calitativ. Și pentru că au descoperit acest produs acolo, în magazinul lor se va păstra o bază a cașcavalurilor olandeze. Nu exclud că pe viitor vor începe să colaboreze și cu producătorii de cașcaval de la noi din țară.

„Într-o călătorie în Olanda, am descoperit noi pentru noi, cașcavalul perfect după gustul nostru. De asta, probabil o să avem aici o parte din baza cașcavalurilor olandeze.”

„Și de ce nu, pe viitor, neapărat, găsim un producător de cașcaval moldovenesc, autohton și va sta aici pe rafturile noastre.”

Maria, Adrian și Grigore recomandă tinerilor ce vor să lanseze o afacere să nu renunțe din prima și să fie pregătiți emoțional.

„Să nu dea jos mâinile din prima și să spargă cât mai multe uși care nu se deschid.”, a spus Grigore Brezan, unul dintre fondatorii „Istorii cu Cașcaval”.

Realitatea Live

10 Ian. 2026, 12:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
10 Ian. 2026, 12:04 // Actual //  Ursu Victor

Venezuela a transportat în secret, pe parcursul a cinci ani, 127 de tone de aur din rezervele Băncii Centrale către rafinării din Elveția, în încercarea disperată de a obține numerar și garanții pentru împrumuturi, pe fondul adâncirii crizei datoriilor suverane. Informațiile apar din datele vămii elvețiene și dintr-un reportaj al postului public SRF, scrie euronews.

Potrivit acestor date, în urmă cu aproximativ zece ani, Caracasul a expediat aur în valoare de aproape 4,7 miliarde de franci elvețieni (circa 5,05 miliarde de euro) către Elveția, cu scopul de a-l topi și a-l revinde pe piețele internaționale. Transporturile au fost realizate pe calea aerului, iar fiecare operațiune a fost înregistrată de autoritățile vamale elvețiene, care monitorizează toate importurile și exporturile de metale prețioase.

Elveția este cel mai important hub mondial pentru comerțul cu aur, atât ca importator, cât și ca exportator. Aici se află unele dintre cele mai mari rafinării din lume, Valcambi, PAMP și Argor-Heraeus – concentrate în cantonul Ticino. Acestea pot rafina aurul brut în lingouri „Good Delivery”, recunoscute internațional, și pot emite certificate care permit tranzacționarea rapidă a metalului pe piețele globale.

Guvernul elvețian nu a făcut publice aceste transferuri la momentul respectiv, invocând tradiția strictă a confidențialității financiare, care a transformat țara într-un refugiu atât pentru marii oameni de afaceri, cât și pentru liderii autoritari care caută să-și lichideze sau să-și securizeze activele.

Postul public elvețian SRF arată că regimul lui Nicolás Maduro a recurs la această strategie ca la un „act de disperare”, pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată. O parte din aur a fost vândută direct, iar altă parte a fost folosită drept garanție pentru împrumuturi și operațiuni de refinanțare a datoriei. În 2017, când Venezuela a intrat oficial în default, statul rămăsese deja fără acces la finanțare normală și fără rezerve de valută forte.

Un raport al Centrului pentru Inovații în Guvernanță Internațională (CIGI) estima în 2017 un deficit de finanțare de peste 15 miliarde de dolari, în timp ce serviciul datoriei obligațiunilor ajungea la aproximativ 12 miliarde de dolari. Dacă erau incluse și plățile către China, necesarul urca la circa 20 de miliarde de dolari. CIGI concluziona că Venezuela avea un „deficit major de finanțare” și „foarte puține active sau opțiuni politice pentru a-l acoperi”.

În paralel, veniturile din exportul de petrol, principala sursă de dolari a statului, se prăbușiseră, devenind insuficiente chiar și pentru plata dobânzilor la datorie.

Potrivit SRF, după rafinare, o parte din aurul venezuelean a fost redirecționată către alte centre de tranzacționare, precum Marea Britanie, iar o cantitate semnificativă a fost vândută Turciei.

Deși aceste tranzacții nu încălcau sancțiunile la momentul respectiv, ele ar fi aproape imposibile astăzi. În 2018, Elveția și-a înăsprit legislația privind operațiunile financiare cu Venezuela, aliniindu-se sancțiunilor Uniunii Europene.

În final, strategia de a salva țara prin exportul rezervelor de aur a eșuat. Venezuela a intrat în incapacitate de plată în 2017 și nu și-a mai putut onora nici datoriile, nici dobânzile. În prezent, datoria externă a țării este estimată la aproximativ 170 de miliarde de dolari, de aproape două ori mai mare decât produsul intern brut anual, ceea ce plasează economia venezueleană într-o stare de faliment de facto.