Fiul lui Aleksander Litvinenko, opozantul lui Vladimir Putin ucis cu poloniu la Londra, în 2006, a primit ordin de mobilizare în armata rusă. Recrutorii au venit la casa lui din Moscova, relatează The Guardian.
Anatoli Litvinenko, în vârstă de 28 de ani, a dezvăluit că a fost chemat să facă serviciul militar în Ucraina în urmă cu câteva săptămâni, de către soldați care păreau să nu cunoască istoria sa tragică cu regimul lui Vladimir Putin.
„Pe la jumătatea lunii octombrie, la aproape o lună după ce Putin a decretat mobilizarea parțială în Rusia, s-a auzit o bătaie la ușa apartamentului din Moscova, înregistrat ca reședința mea oficială”, a scris el duminică în The Observer, înainte de difuzarea unui nou serial de televiziune care spune povestea otrăvirii tatălui său de către asasinii ruși.
„Prietenii de familie care locuiesc acum acolo au deschis ușa și au dat peste doi ofițeri din administrația militară rusă, care i-au întrebat dacă sunt acasă. I-au informat că nu am mai fost acasă de peste 20 de ani”, a spus el.
Aleksander Litvinenko, fost ofiţer al serviciilor secrete ruse specializat în crima organizată, a devenit un opozant vocal al lui Vladimir Putin. El a murit în 2006, la câteva săptămâni după ce a băut ceai verde cu poloniu radioactiv la Hotelul Millenium din Londra, unde se întâlnise cu doi bărbați, Dmitri Kovtun și Andrei Lugovoi.
Anchetatorii britanici au găsit urme de poloniu la toate locurile din Londra pe unde trecuseră cei doi suspecţi, inclusiv în birouri, hoteluri, avioane şi la stadionul echipei de fotbal Arsenal.
Suspecţii au negat că l-ar fi otrăvit pe Litvinenko, iar Rusia a refuzat să-i extrădeze pentru a fi judecaţi.
De pe patul de moarte, fostul spion l-a acuzat pe Putin că a ordonat uciderea lui, însă Kremlinul a negat întotdeauna că a avut vreun rol.
Un judecător în cadrul anchetei britanice asupra acestui caz a concluzionat în 2016 că asasinarea lui Litvinenko a fost o operaţiune a FSB aprobată cel mai probabil de directorul de la acea vreme a instituţiei, Nikolai Patruşev, şi de Putin însuşi.
Iar în septembrie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că otrăvirea cu poloniu a lui Litvinenko „este imputabilă Rusiei”.
Dmitri Kovtun a murit de COVID-19, anul acesta.
Andrei Lugovoi este om de afaceri și membru al Parlamentului rus.
Mai mulți de fermieri din nordul și centrul Republicii Moldova au ajuns victimele uneia dintre cele mai elaborate scheme de insolvabilitate simulate din ultimii ani, având în centru gruparea de companii controlate, direct sau din umbră, de omul de afaceri Alexandr Tatarciuc, prezentat de agricultori drept „milionarul țepar din agricultură”.
Documentele examinate, declarațiile producătorilor și plângerile depuse la instituțiile statului conturează același mecanism: contracte fictive, cesiuni circulare, datorii inventate între companii afiliate și trecerea intenționată în insolvabilitate pentru a scăpa de achitarea obligațiilor către fermieri.
Potrivit datelor obținute de redacția BANI.MD și analizate, SRL Agrounire, companie prin care au fost operate cele mai multe tranzacții, a acumulat datorii uriașe în primele șase luni ale anului 2025, după care, în august, a depus cerere introductivă de insolvabilitate, în calitate de administrator fiind desemnat Dumitru Cucu, care la fel este implicat în diferite litigii legate de dosare de insolvabilitate. În paralel, Agrounire era controlată prin intermediul fondatorului unic SRL Agrika, iar în structura operațională apăreau repetat legături cu SRL Wetrade, companie renumită în piață ca distribuitor de inputuri agricole. În demersul depus de unii creditori la Serviciul Fiscal de Stat, se arată că, la momentul depunerii cererii de insolvabilitate, Agrounire declara datorii comerciale de peste 70 milioane lei, dar cifrele prezentate erau incorecte sau umflate artificial, ceea ce ridică suspiciuni de inducere în eroare a instanței.
Fermierii raportează pierderi masive. Doar Agrostoc are de recuperat 9,9 milioane de lei pentru floarea-soarelui livrată, iar Florplus Agro – 2,5 milioane lei, conform datelor confirmate public de companie. În aceeași situație, se află și alți fermieri care au livrat marfă către compania Agrounire.
În demersurile lor, creditorii atrag atenția asupra faptului că Agrounire și-a construit intenționat un volum uriaș de datorii fictive față de companii afiliate, în special față de SRL Wetrade, pentru a-și diminua artificial expunerea față de creditorii reali. Un exemplu ilustrativ este creanța Wetrade față de de Agrounire inclusă în lista creditorilor cu o sumă mai mare de 26 milioane lei, dar în instanță vine și se validează doar cu peste 200 mii lei. Anume această sumă de iure ar duce Agrounire în insolvabilitate, dar de fapt aceste datorii de peste 26 milioane lei nici nu există. Referitor la contractele de cesiune semnate între Agrounire și Wetrade, comunicăm că s-a depistat că Wetrade nu a primit acele peste 40 de milioane lei cesionate în decurs de 3 săptămâni pînă la depunerea cererii introductive, cele menționate confirmă că de fapt banii au fost transferați de la Agrounire la Wetrade cu mult timp înainte și pentru a astupa aceste găuri, s-au semnat în fugă aceste contracte de cesiune prin care s-au cesionat creanțe tot de la debitori insolvabili, care probabil nu se vor încasa niciodată, astfel prin această mișcare cu contractele de cesiune de peste 40 milioane lei, Agrounire a tranferat banii fermierilor către Wetrade.
Într-o declarație publică, deputata Ana Țurcan-Oboroc afirmă că „din 41 de milioane de lei datorii reale către fermieri, compania a încercat să scape printr-o simulare de insolvență, folosind creditori falși și contracte de cesiune inventate”. Deputata precizează că unele tranzacții interne, în special cele dintre Agrounire și Wetrade, sunt suspecte: deși se declarau datorii de 26 milioane de lei, în instanță Wetrade susține doar 200.000 lei, ceea ce indică un posibil caracter fictiv al creanțelor. În plus, există cesiuni semnate între companii afiliate în perioada în care Agrounire se pregătea deja să depună cererea de insolvabilitate – inclusiv un act de verificare a datoriilor între Agrounire și SESVANDERHAVE N.V./S.A., datat 18 august 2025, exact în perioada premergătoare procedurii.
Un alt set de documente relevă că Tatarciuc, prin compania Organic Land, a semnat în 2023 cesiuni de datorii în valoare de 3,7 milioane lei către Agrounire, deși debitorul cedat – CAP Plantserv Agro – era deja în insolvență, ceea ce ridică întrebări suplimentare asupra realității acestor creanțe. Fermierii susțin că astfel de operațiuni demonstrează caracterul intenționat al insolvabilității și tentativa de a dilua masa credală cu datorii false.
Deputatul Sergiu Stefanco afirmă că prin intermediul Agrounire, compania Wetrade „a deposedat mai mulți fermieri”, iar valoarea totală a pagubei depășesc zeci de milioane de lei. Acesta face apel la fermieri să nu mai elibereze marfa fără încasarea plății, în lipsa unor mecanisme legale de protecție a producătorilor agricoli.
Din documente reiese și o cronologie suspectă: notificarea către Serviciul Fiscal privind intenția de a declara insolvabilitatea a fost transmisă pe 12 august 2025, însă în zilele următoare, Agrounire a continuat să semneze contracte, să accepte cesiuni de datorii și să declare creanțe de zeci de milioane, consolidând artificial volumul obligațiilor. Plata taxei de stat pentru deschiderea procedurii a fost făcută tot pe 8 august, semn că decizia era planificată înainte de acumularea unor noi datorii.
Fermierii afectați acuză că schema este tipică: compania cumpără masiv marfă în sezonul agricol, acumulează datorii, direcționează activele către companii afiliate, umflă masa credală cu datorii fictive și apoi declară insolvabilitatea, lăsând producătorii fără nicio șansă reală de recuperare a banilor. Mulți dintre cei păgubiți afirmă că Tatarciuc a repetat această schemă prin mai multe firme. În cazul Agrounire, masa credală reală ar depăși 41 de milioane de lei – bani pe care fermierii îi consideră pierduți, în lipsa unei intervenții legislative.
În Parlament au început deja discuțiile despre modificarea legii insolvabilității, pentru a preveni astfel de fraude. Deputata Ana Țurcan-Oboroc afirmă că „este o crimă să sărăcești intenționat un fermier deja aflat în pragul falimentului”, anunțând elaborarea unor amendamente care să oprească schemele de insolvabilitate fictivă, să limiteze abuzurile administratorilor și să împiedice companiile afiliate să acapareze masa credală.
Până atunci, fermieri rămân fără bani, fără marfă – un nou episod dureros într-un sector agricol deja fragilizat de prețuri mici, costuri ridicate și lipsă de protecție juridică.
Holdingul Wetrade este controlat de Alexandr Tatarciuc (41,8%), fiul acestuia (8,1%), Mihail Vainer (45%) și Vladimir Chirilov (5%). În 2024, grupul a raportat un profit de 9,1 milioane lei la o cifră de afaceri de 278,6 milioane lei, profitul fiind cu 54% mai mic decât în anul precedent.
Redacția BANI.MD a adresat o serie de întrebări administrației companiei WE TRADE, controlată de omul de afaceri Alexandr Tatarciuc, privind relațiile comerciale și financiare cu SRL Agrounire, inclusiv diferențele dintre creanțele declarate și cele validate în instanță, contractele de cesiune semnate în perioada premergătoare declarării insolvabilității, precum și acuzațiile fermierilor și ale unor deputați referitoare la umflarea artificială a masei credale și direcționarea banilor proveniți din marfa agricolă livrată de producători.
Întrebările au fost expediate pe e-mail administrației WE TRADE, iar redacția va publica punctul de vedere al companiei imediat ce acesta va fi recepționat.
1.Cum explicați diferența majoră dintre creanța de peste 26 milioane de lei declarată inițial de Wetrade față de SRL Agrounire și suma de aproximativ 200.000 lei validată ulterior în instanță? Cine a calculat inițial această datorie și pe ce documente?
2.A primit efectiv Wetrade sumele de peste 40 de milioane de lei invocate în contractele de cesiune semnate cu Agrounire în perioada premergătoare declarării insolvabilității? Dacă da, când și prin ce instrumente financiare? Dacă nu, de ce aceste cesiuni au fost totuși semnate?
3.Care a fost rolul concret al Wetrade în relația comercială și financiară cu SRL Agrounire în anul 2025, inclusiv în contextul acumulării rapide a datoriilor și al pregătirii procedurii de insolvabilitate?
4.Ați cunoscut sau ați fost informați despre intenția Agrounire de a depune cerere de insolvabilitate în momentul semnării contractelor de cesiune și al acceptării creanțelor provenite de la debitori deja insolvabili?
5.De ce Wetrade a acceptat cesiuni de creanță provenite de la companii aflate deja în insolvență, care aveau șanse minime sau inexistente de recuperare a banilor?
6.Având în vedere structura de proprietate a grupului Wetrade și legătura directă cu Alexandr Tatarciuc, cum asigurați independența deciziilor comerciale și lipsa conflictelor de interese în relațiile cu firmele afiliate?
7.Ați inițiat sau intenționați să inițiați acțiuni interne sau externe de audit pentru a clarifica legalitatea tranzacțiilor cu Agrounire și impactul acestora asupra fermierilor afectați?
