Trei giganţi bat palma pentru un proiect de anvergură în domeniul apărării: Japonia, Marea Britanie şi Italia

Pentru Tokyo şi Londra, acesta reprezintă punctul culminant al unor legături de apărare tot mai strânse, care, la rândul lor, oferă Marii Britanii un rol mai important în materie de securitate în Asia şi oferă Japoniei noi parteneri de securitate care o pot ajuta să contracareze puterea militară în creştere a Chinei.

Presiunea de a fuziona proiectul de avioane de luptă Tempest, condus de britanici, cu programul japonez de avioane de luptă F-X a fost raportată pentru prima dată de Reuters în luna iulie. Va fi pentru prima dată când Japonia va colabora cu alte ţări în afara Statelor Unite la un proiect major de echipamente de apărare.

Anunţul va avea loc înainte ca Japonia să facă publică o nouă strategie de securitate naţională şi un plan de achiziţii militare, în jurul jumătăţii lunii decembrie, au precizat sursele.

Această înzestrare cu armament, care ar putea dubla bugetul de apărare al ţării până la aproximativ 5% din produsul intern brut (PIB) în următorii cinci ani, va plăti pentru noi arme, inclusiv rachete cu rază lungă de acţiune menite să descurajeze China să recurgă la acţiuni militare în Marea Chinei de Est şi în zonă.

Discuţiile dintre Japonia, Marea Britanie şi Italia cu privire la noul avion de luptă, care va fi condus de BAE Systems şi Mitsubishi Heavy Industries, vor continua anul viitor pentru a pune la punct detaliile proiectului, cum ar fi cota de muncă şi modelele variantelor pe care fiecare partener le va desfăşura, au precizat sursele citate.
Partidul Liberal Democrat, aflat la guvernare în Japonia, analizează, de asemenea, propuneri de relaxare a normelor privind exporturile militare, astfel încât avionul de luptă comun să poată fi exportat, a declarat într-un interviu acordat luna trecută Itsunori Onodera, fost ministru japonez al apărării şi deputat influent.

#luptă #puteri #avion

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Războiul din Orientul Mijlociu ar putea provoca nu doar o criză a petrolului, ci și una alimentară la nivel global. Jurnaliștii de la Financial Times avertizează că conflictul cu Iranul afectează deja lanțurile globale de aprovizionare cu îngrășăminte, ceea ce ar putea duce la scăderea producției agricole și la scumpirea alimentelor.

Orientul Mijlociu este unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte din lume, iar Strâmtoarea Ormuz reprezintă o rută maritimă vitală pentru exporturi. Aproximativ 35% din exporturile mondiale de uree, cel mai utilizat îngrășământ pe bază de azot, trec prin această zonă strategică. Ureea stă la baza a aproape jumătate din producția alimentară globală.

Prin aceeași rută sunt transportate și circa 45% din exporturile mondiale de sulf, un ingredient esențial pentru îngrășămintele cu fosfat, precum și cantități importante de amoniac, utilizat în producerea îngrășămintelor azotate.

Directorul executiv al grupului european de îngrășăminte Yara, Svein Tore Holsether, avertizează că impactul asupra agriculturii riscă să fie subestimat. Potrivit lui, atenția publică este concentrată pe petrol și gaze, însă perturbarea industriei îngrășămintelor ar putea avea efecte majore asupra producției de alimente. „Dacă îngrășămintele nu ajung pe câmpurile fermierilor, randamentele ar putea scădea cu până la 50% chiar de la prima recoltă”, a declarat acesta.

Specialiștii estimează că efectele asupra consumatorilor ar putea fi resimțite relativ rapid. Prețul pâinii ar putea crește în următoarele șase-zece săptămâni, ouăle s-ar putea scumpi în câteva luni, iar carnea de porc și de pui în aproximativ șase luni.

Între timp, prețurile îngrășămintelor au început deja să urce brusc. Prețul ureei granulate din Orientul Mijlociu a crescut cu aproximativ 130 de dolari pe tonă, ajungând la 575–650 de dolari, iar exporturile egiptene au urcat până la 610–625 de dolari pe tonă. Și contractele futures europene pentru amoniac au crescut, o livrare de 1 000 de tone pentru luna aprilie fiind tranzacționată la aproximativ 725 de dolari pe tonă, cu circa 130 de dolari mai mult decât la mijlocul lunii februarie.

Analiștii spun că perturbările actuale ar putea avea un impact chiar mai mare decât criza alimentară declanșată de invazia Rusiei în Ucraina în 2022. Atunci, piața a reușit să se adapteze deoarece exporturile rusești au continuat, însă blocarea Strâmtorii Ormuz ar reprezenta o barieră fizică pentru transportul mărfurilor.

Conflictul afectează deja producția. Compania QatarEnergy a anunțat că a oprit producția de sulf, amoniac și uree la complexul Ras Laffan după un atac cu drone, iar Iranul și-a suspendat producția de amoniac din cauza războiului. În același timp, alți producători din regiune iau în calcul reducerea producției, deoarece navele nu mai pot tranzita în siguranță zona.

Creșterea prețurilor la energie amplifică și ea presiunea asupra industriei. Gazele naturale sunt principala materie primă pentru producerea îngrășămintelor pe bază de azot, iar scumpirea gazului duce direct la majorarea costurilor de producție. Reprezentanții Yara spun că prețul gazului utilizat pentru producerea îngrășămintelor în Europa s-a dublat în doar câteva zile.

Criza vine într-un moment sensibil pentru fermieri, deoarece în multe regiuni din emisfera nordică începe sezonul de aplicare a îngrășămintelor de primăvară. Experții avertizează că, dacă situația persistă, consecințele ar putea fi severe, în special pentru populațiile vulnerabile din lume. Holsether a avertizat că astfel de crize pot duce la foamete în unele regiuni, așa cum s-a întâmplat și în urma șocului alimentar din 2022.