Un automobil al prinţesei Diana, oferit de prinţul Charles cu ocazia logodnei lor - scos la licitaţie. Cum arată

Un automobil Ford Escort, oferit prinţesei Diana de prinţul Charles cu ocazia logodnei lor, va fi scos la licitaţie după ce actualul său proprietar, care a păstrat secretă originea vehiculului timp de peste 20 de ani, a decis să îl vândă.

Diana Spencer a primit de la prințul Wales, cu două luni înainte de căsătoria lor un automobil, model argintiu 1,6 L Ghia, fabricat în 1981.

Prinţesa Diana a condus acel vehicul atunci când se deplasa pentru a asista la partidele de polo ale prinţului Charles, iar pe capotă este amplasată o efigie aurie reprezentând o broască – o copie a emblemei originale oferite prinţesei britanice de sora ei, Sarah, şi pe care Diana a păstrat-o atunci când a vândut automobilul.

Prinţesa Diana a încetat să mai conducă vehiculul la scurt timp după ce l-a născut pe prinţul William în 1982. Maşina a fost cumpărată ulterior cu suma de 6.000 de lire sterline de un comerciant de antichităţi.

În cele din urmă, automobilul a ajuns, în jurul anului 2000, în colecţia proprietarei sale actuale – o admiratoare a familiei regale, care a păstrat-o timp de peste 20 de ani şi a condus-o doar sporadic, fără să dezvăluie istoricul maşinii în faţa prietenilor ei.

Lewis Rabett, reprezentant al casei de licitaţii Reeman Dansie din Colchester, un oraş din comitatul Essex, afirmă că automobilul nu a mai fost văzut de publicul larg timp de peste 20 de ani.

Maşina, aflată într-o stare de conservare impecabilă, este în continuare echipată cu numerele sale de înmatriculare iniţiale – WEV 297W -, are un kilometraj de 88.000 de mile (141.622 de kilometri), iar vopseaua şi tapiţeria sunt cele originale.

Specialiştii se aşteaptă ca această maşină să fie vândută la un preţ cuprins între 30.000 şi 40.000 de lire sterline (34.840-46.455 de euro) în cadrul licitaţiei regale organizate de casa Reeman Dansie pe 29 iunie, cu exact o lună înainte de împlinirea a 40 de ani de la nunta prinţesei Diana cu prinţul Charles.

Potrivit organizatorilor, licitaţia a atras deja interesul mai multor colecţionari, în special din Statele Unite.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Banca Națională a Poloniei (Banca Națională a Poloniei – NBP) și-a majorat rezervele de aur la aproximativ 550 de tone, evaluate la peste 63 de miliarde de euro, depășind astfel nivelul deținut de Banca Centrală Europeană. Conducerea NBP anunță că strategia de acumulare va continua, obiectivul fiind atingerea pragului de 700 de tone, scrie euronews.com.

Președintele NBP, Adam Glapiński, a subliniat în repetate rânduri că aurul joacă un rol special în structura rezervelor valutare ale Poloniei. Potrivit acestuia, aurul este un activ fără risc de credit, independent de politicile monetare ale altor state și rezistent la șocuri financiare, contribuind direct la stabilitatea economiei poloneze.

Ambițiile băncii centrale sunt semnificative: pe lângă ținta de 700 de tone de aur, valoarea totală a rezervelor de metal prețios ar urma să ajungă la aproximativ 400 de miliarde de zloți (circa 94 de miliarde de euro).

Datele arată o schimbare rapidă în structura rezervelor. În 2024, aurul reprezenta 16,86% din rezervele valutare ale Poloniei, însă estimările de la sfârșitul lunii decembrie 2025 indică un salt la 28,22%, una dintre cele mai rapide creșteri ale ponderii aurului în rândul băncilor centrale la nivel global. Cele mai mari achiziții au avut loc în ultimele luni din 2025, pe fondul volatilității piețelor și al tensiunilor geopolitice. La inițiativa lui Glapiński, Consiliul de Administrație al NBP a decis continuarea creșterii strategice a rezervelor de aur, iar în luna ianuarie guvernatorul a anunțat că va solicita oficial aprobarea pentru atingerea pragului de 700 de tone.

Potrivit analizelor World Gold Council, anul 2025 a confirmat tendința globală de acumulare a aurului de către băncile centrale. Cu puține excepții, majoritatea statelor și-au majorat deținerile, tratând aurul ca pe un instrument strategic de protecție împotriva crizelor valutare și financiare. Nu mai puțin de 95% dintre băncile centrale chestionate anticipează o creștere a rezervelor globale de aur în următoarele 12 luni.

Marta Bassani-Prusik, directoare pentru produse investiționale și valori valutare la Monetăria Poloniei, explică faptul că independența aurului față de politicile monetare și riscul de credit reprezintă unul dintre principalele motive ale acestor achiziții. La fel de importantă este diversificarea activelor și reducerea ponderii dolarului și a altor valute în rezervele oficiale.

Experții atrag atenția că nu toate băncile centrale raportează integral achizițiile, fiind frecvent menționate în acest context China și Rusia. Unii analiști interpretează aceste mișcări ca parte a pregătirilor pentru un model monetar alternativ, în care aurul ar putea juca un rol mult mai important.

Faptul că Polonia deține acum mai mult aur decât Banca Centrală Europeană are și o semnificație simbolică. Deși BCE gestionează politica monetară a zonei euro, rezervele sale proprii de aur sunt relativ limitate, aproximativ 506,5 tone, responsabilitatea principală revenind băncilor centrale naționale. În acest context, cele 550 de tone ale NBP consolidează poziția Poloniei în arhitectura financiară europeană.

Criticii strategiei NBP susțin însă că fondurile alocate aurului ar fi putut fi investite în obligațiuni generatoare de dobândă. Aurul nu produce venit curent, iar achizițiile Poloniei au coincis cu maxime istorice ale prețului. Chiar dacă ritmul de creștere ar putea încetini în 2026, prognozele marilor instituții financiare rămân optimiste: ING estimează un preț mediu de 4.150 dolari/uncie, Deutsche Bank, 4.450 dolari, Goldman Sachs, 4.900 dolari, iar J.P. Morgan nu exclude un scenariu de 5.300 dolari/uncie în condiții de cerere globală puternică.

„Creșterea cererii din partea băncilor centrale este un răspuns la tensiunile economice și la schimbările geopolitice rapide. Deși achizițiile instituționale nu se reflectă direct în prețuri, ele influențează indirect deciziile investitorilor individuali”, a concluzionat Bassani-Prusik.