Zvonurile se încing! Anca Dragu de la BNM și Ionuț Dumitru de la Raiffeisen, în cărți pentru Palatul Victoria

PSD, PNL, UDMR, USR şi minorităţile, adică partidele care încearcă să formeze noul guvern, au ajuns în stadiul în care caută un premier, având în vedere că liderii politici Ilie Bolojan, PNL, şi Sorin Grindeanu, PSD, nu ar mai fi interesaţi, pentru că nu ar fi agreaţi de toată lumea.

Vineri dimineaţă, la bursa zvonurilor, se aduceau în discuţie pentru poziţia de premier numele Ancăi Dragu, guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei şi fost ministru de finanţe în guvernul Cioloş, dar şi a lui Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank, şi fostul preşedinte al Consiliului Fiscal, notează businessmagazin.ro.

Aceste nume au fost aduse în discuţie de către televiziuni, citând surse din mediul politic.

Dacă până la începutul săptămânii varianta unui premier politic era bătută în cuie, de marţi, după ce preşedintele Nicuşor Dan a spus că toate variantele sunt pe masă – premier politic, premier tehnocrat, rotativă – s-au reluat zvonurile privind cel care să vină la Palatul Victoria.

De trei săptămâni, partidele pro-europene tot încearcă să ajungă la un numitor comun în privinţa pachetului de austeritate fiscală care ar trebui aprobat şi implementat repede, astfel încât România să intre pe un trend de reducere a deficitului bugetar, de control al creşterii datoriei publice.

După trei săptămâni de discuţii tensionate, ultimele date arată că partidele nu au reuşit să ajungă la o înţelegere.

În discuţie este invocată suma de 30 de mld. lei necesară reîncadrării bugetului într-un deficit de 7% din PIB, care ar proveni din 10-15 mld. lei reduceri de cheltuieli şi 15-20 mld. lei din creşterea taxelor şi impozitelor.

Niciun partid, niciun lider politic nu ar vrea să fie la guvernare când se măresc taxele şi impozitele şi nici când se reduc cheltuielile.

România a intrat în criză de timp, pentru că pieţele financiare externe şi Comisia Europeană, cei mai mari creditori ai României, aşteaptă un plan coerent şi credibil de reducere a deficitului bugetar, de echilibrare a finanţelor publice, astfel încât România să nu fie retrogradată la categoria junk-nerecomandată investiţiilor- de către agenţiile de rating.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.