Stati face dezvăluiri despre procesul cu Kazahstan: După 10 ani de tăcere, e timpul să spunem lucrurilor pe nume

Omul de afaceri Gabriel Stati a venit cu o reacție după ce în spațiul public au apărut informații precum legate de litigiul dintre familia Stati și companiile care le aparțin Ascom Group SA și Terra Raf Trans Traiding LTD împotriva Republicii Kazahstan.

Potrivit omului de afaceri din Republica Moldova, știrile generate de partea kazahă sunt false, căutând astfel justificarea eșecurilor sale, întrucât Decizia din 19 decembrie 2013 rămâne în vigoare, iar Kazahstanul va trebui să plătească prejudiciile.

„Decizia din 19 decembrie 2013 este piatra de temelie, este cel mai important câștig al nostru, adjudecat de un tribunal internațional. Prin Decizia dată nu s-au constatat doar ilegalitățile comise de către Kazahstan, dar și evident au fost stabilite prejudicii, partea kazahă fiind obligată la plata acestora. Evident că de-a lungul anilor Kazahstan a încercat să anuleze această decizie. Competentă în a anula o deciziei arbitrală emisă de Tribunalul suedez este instanța din Suedia. Kazahstan pe bune a folosit orice procedeu procesual ce ar permite să anuleze Decizia din 19 decembrie 2013, dar au eșuat de fiecare dată absolut în orice încercare. Kazahstan a invocat chiar și acțiuni penale, precum ca fiind comise de către mine sau tatăl meu, de fals de acte, de spălare de bani și multe altele. Toate aceste alegații nu și-au găsit nici o confirmare, nici o instanță nu a reținut asemenea argumente. La ziua de azi, Decizia din 19 decembrie 2013 este legală, rămâne în vigoare și a rezistat oricăror critici. După 2013 și până în prezent, de 10 ani, lupta se duce deja pentru încasarea sumelor adjudecate. Procedura juridic nu este simplă. Decizia arbitrală trebuie recunoscută pe teritoriul statelor unde Kazahstan are active, iar apoi se trece la încasarea silită. La momentul actual Decizia arbitrală este recunoscută în majoritatea statelor unde ne-am adresat, și s-a trecut la executarea silită și încasarea prejudiciilor. Dar în fiecare din aceste state se dau lupte grele ani de zile. Până a obține o recunoaștere, Kazahstan constant a abuzat de drepturile sale procedurale, a tergiversat procese, a pus piedici, a contestat orice act juridic. Iar când se ajunge la încasarea forțată, Kazahstan iar invocă comiterea unor infracțiuni, argumente pe care noi deja le cunoaștem ca pe o poezie. Toate aceste acțiuni judiciare create artificial de Kazahstan sunt făcute cu un singur scop: de a nu executa Decizia din 19 decembrie 2013. În diferite state procedura de recunoaștere și încasare se află la diferite etape, deoarece sunt diferențe la nivel de legi naționale. Dar indiferent de țară, foarte ferm, Decizia din 19 decembrie 2013 este recunoscută de toate jurisdicțiile statelor unde ne adresăm. Deși Decizia arbitrală trebuie executată benevol, din 2013, Kazahstan se impune cu înverșunare reparării prejudiciului adjudecat de 10 ani. Iată sunt 10 ani de lupte, litigii, iar finalul este univoc: Kazahstan va plăti conform Deciziei din 19 decembrie 2013. La ora actuală, statul kazah a cheltuit pentru servicii de asistență juridică o sumă ce se apropie de suma prejudiciului ce ni se cuvine. Cum se tolerează asemenea cheltuieli inutile din banii publici ai Republicii Kazahtan, în scopul tergiversării achitării prejudiciului, este o întrebare retorică, dar finalul pentru familia Stati este clar: Republica Kazahstan va plăti conform deciziei arbitrale până în ultimul cent.” se arată în reacția omului de afaceri.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#litigiu #Kazahstan #Stati #Afaceri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.