(FOTO) Topul celor mai vechi restaurante și baruri din lume care încă funcționează

Cu toate că industria a afectat mai multe businessuri, în special cele din domeniul alimentației, există restaurante și baruri pe care nici pandemia, nici timpul nu le poate distruge. De xemplu, Restaurantul Sobrino de Botín din Madrid funcționează în aceeași locație de la începuturile sale cu aproape 300 de ani în urmă. Deși este posibil să fi deschis și închis sau schimbat identități de-a lungul secolelor, toate au o legătură clară cu trecuturile lor antice – chiar și Sfântul Petru Stiftskulinarium din Salzburg, Austria, un han transformat în restaurant care, poate, datează din 803 d.Hr., unde Cristofor Columb ar fi putut cina odată. Iată care sunt cele mai vechi restaurante din lume, potrivit MSN.

St. Peter Petru Stiftskulinarium

Restaurantul este situat în zidurile mănăstirii Sf. Petru din Salzburg, Austria. Se presupune că a funcționat încă dinaintea anului 803 d.Hr., ceea ce l-ar face cel mai vechi han din Europa Centrală. Se spune că Cristofor Columb, Johann Georg Faust și Wolfgang Amadeus Mozart ar fi luat masa la acest restaurant.

Sean’s Bar

Sean’s Bar este un pub din Athlone, Irlanda, remarcabil pentru reputația sa în anul 900 d.Hr., se presupune că a fi cel mai vechi bar existent atât în Irlanda, cât și în Europa.

Wurstkuchl

Restaurantul se află în Regensburg, Germania și datează din anul 1146.

The Old House

Restaurantul se află în Maesteg, Wales și datează din anul 1147.

Sobrino de Botín

Restaurantul se află la Madrid, Spania și datează din 1725.

#vechi #deschise #cele mai #calatorii #destinatii #Restaurante

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În trimestrul III al anului 2025, Republica Moldova a produs un volum record de 386 milioane kWh de energie electrică regenerabilă, cel mai mare nivel trimestrial înregistrat vreodată. Producția anualizată a depășit pentru prima dată pragul de 1 miliard kWh, iar estimarea pentru întreg anul 2025 este de aproximativ 1,2 miliarde kWh, potrivit economistului Veaceslav Ioniță.

„Este de zece ori mai mult decât produceam în 2020 și de peste 40 de ori mai mult decât acum un deceniu. În 2015, 99% din energia electrică consumată era importată, direct sau prin gaz importat pentru producție locală. Nu cunosc un alt exemplu în Europa al unei schimbări atât de rapide”, subliniază Ioniță.

Structura producției regenerabile din 2025 indică o schimbare radicală față de anii precedenți: 64% din energie provine din surse fotovoltaice, circa 29% din eolian, aproximativ 6% din hidroenergie, iar 1–1,5% din biogaz. Dacă în trecut hidroenergia domina aproape integral segmentul „verde”, astăzi investițiile private în panouri solare și turbine eoliene reprezintă principalul motor al creșterii.

Efectul economic este deja vizibil. În 2025, energia regenerabilă produsă local acoperă aproximativ 26% din consumul total de electricitate al țării. Mai mult de un sfert din energia consumată nu mai depinde de importuri, geopolitică sau de prețul gazelor. Iarna contribuția este susținută de vânt, iar vara de soare, conturând un mix energetic funcțional.

Creșterea accelerată aduce însă o nouă provocare. În anumite zile de vară, producția regenerabilă a acoperit 100% din consumul intern pentru câteva ore. În 2026, este posibil ca producția să depășească cererea cu 30–40% în anumite intervale.

Diferențele de preț sunt însă mari. Energia este foarte ieftină ziua și de până la patru ori mai scumpă seara și există situații cu ecarturi de 20–30 de ori între prețurile orare. „Fără stocare, riscăm să vindem ieftin și să cumpărăm scump”, avertizează economistul.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, lansarea bursei de energie electrică a fost primul pas strategic corect, transformând energia într-o marfă tranzacționabilă. Următorul pas inevitabil este dezvoltarea capacităților de stocare, care ar permite stabilizarea sistemului, creșterea securității energetice și apariția unei noi ramuri de afaceri.

Economistul estimează că o mică afacere de stocare poate fi lansată cu aproximativ 250.000 de euro capital propriu, restul investiției putând fi atras prin creditare, ceea ce face domeniul accesibil și IMM-urilor.