Hotelurile din Grecia în care camerele s-au scumpit cu 110%: „Este o mare surpriză”

Prețul camerelor de hotel din Grecia a crescut la cote astronomice comparativ cu 2019, potrivit unei cercetări publicate săptămâna aceasta de un furnizor de informații turistice.

Potrivit unui raport al Mabrian Technologies, prețul mediu al unei camere de hotel de 5 stele în Grecia a crescut cu 110% față de 2019, cu un an înainte de pandemia COVID-19.

Prețul unei camere de hotel de 4 stele a crescut cu 62,7 la sută, iar cel al unei camere de 3 stele a crescut cu 19,2 la sută.

Mabrian Technologies, care a efectuat un studiu al prețurilor medii ale hotelurilor în funcție de tipul de cameră pentru toate principalele destinații mediteraneene, spune că „Grecia este o mare surpriză”.

Prețul mediu pe noapte pentru o cameră dublă în Grecia, așa cum este anunțat în perioada de vârf între 25 iulie și 7 august, este următorul:

5 stele: 338 euro (352 USD)

4 stele: 192 euro (200 USD)

3 stele: 118 euro (123 USD)

Grecia este în prezent cea mai scumpă din Marea Mediterană în ceea ce privește hotelurile de 4 și 3 stele, și a treia cea mai scumpă pentru hotelurile de 5 stele sub Franța, cu un preț mediu pe noapte de 419 euro și Italia la 400 de euro.

„Cu puține excepții, toate principalele destinații mediteraneene înregistrează creșteri modeste ale prețurilor medii din 2019 la hotelurile de trei, patru și cinci stele”, a declarat directorul de vânzări și marketing Mabrian, Carlos Cendra, potrivit greekreporter.com.

Cercetarea arată că Franța este principala excepție, cu o scădere de 12% și 11,3% a prețurilor pentru hotelurile de trei, respectiv patru stele.

„Dar merită subliniat că nu toate sunt vești proaste, deoarece hotelurile sale de cinci stele sunt încă cele mai scumpe din regiune, cu 419 de euro pe noapte și cu 13,2% în creștere față de 2019”, a spus Cendra.

Între timp, prețurile Egiptului au crescut dramatic în toate cele trei categorii, la 25%, 40,9% și 48,3%.

„Dar Grecia este adevărata vedetă aici, hotelurile de patru și cinci stele înregistrând o creștere de 62,7% și, respectiv, de 110%”, a adăugat el.

În multe dintre cele mai populare insule, cum ar fi Mykonos și Santorini, este imposibil să găsești o cazare disponibilă pentru mai puțin de 100 de euro (103 USD) pe noapte. Salariul minim pentru un muncitor cu normă întreagă în Grecia este de puțin peste 700 de euro.

În Mykonos, unele șezlonguri de la baruri, restaurante și cluburi exclusive pe plajă pot costa aproape la fel de mult ca salariul minim lunar din Grecia.

Pe lângă creșterea ratelor inflației, care este un fenomen global, prețurile în Grecia au crescut constant de-a lungul anilor din cauza turismului excesiv.

Supraturismul se referă la supraaglomerarea cauzată de o cantitate masivă de turiști care vizitează un loc la un moment dat și, de obicei, duce la dificultăți atât pentru localnici, cât și pentru turiști. Fenomenul a fost înregistrat în întreaga lume, precum și în multe zone ale Greciei în timpul lunilor de vară.

#hotele #preturi #Grecia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.