Un nou raport important sugerează că, în timp ce încearcă să se îndepărteze de modelul de „furnizor de forță de muncă ieftină”, statele din Europa Centrală și de Est ar putea învăța din experiența economiilor tigrilor din Asia de Est, scrie Emerging Europe.
De la începutul anilor 2000, statele membre ale UE din Europa Centrală și de Est (UE-CEE) au realizat o recuperare economică impresionantă. Cu toate acestea, modelul de succes anterior de preluare a etapelor de producție cu utilizare intensivă a forței de muncă ieftină de către corporațiilor occidentale și-a atins limitele.
Combinat cu schimbări structurale majore, cum ar fi decarbonizarea și digitalizarea, acest lucru înseamnă că este necesar un nou model economic, bazat pe inovare. „Doar atunci aceste state vor putea recupera decalajul față de Europa de Vest în ceea ce privește productivitatea și nivelul de trai”, spune Zuzana Zavarská, economist la Vienna Institute for International Economic Studies (wiiw) și coautor al unui nou studiu pe această temă.
Problema de bază este că atât competențele tehnologice centrale, cât și acele părți ale producției cu cea mai mare valoare adăugată sunt localizate în „economiile-sediu” din Europa de Vest.
Pe de altă parte, membrii UE din Europa Centrală și de Est (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croația, România, Bulgaria și cele trei state baltice) continuă să se specializeze în producția cu utilizare intensivă a forței de muncă. Acest lucru limitează perspectivele lor de a recupera decalajul economic față de Europa de Vest.
Un bun exemplu este industria auto, care este atât de importantă pentru regiune, având în vedere ponderea sa mare în ceea ce privește valoarea adăugată, locurile de muncă și exporturile, în special în țările din Visegrád, România și Slovenia. Dependența puternică de aceasta ar putea deveni totuși o problemă pentru unele țări.
„Este bine cunoscut faptul că producția de automobile electrice necesită mult mai puțină forță de muncă decât cea a modelelor convenționale cu motoare cu combustie. Apoi, mai există și avansul automatizării în industrie, care va exercita o presiune economică asupra acestor țări”, explică Zavarská.
Prin urmare, într-un nou studiu comandat de Friedrich-Ebert-Stiftung (FES), wiiw a analizat modul în care o politică industrială personalizată ar putea ajuta statele din regiune să scape de această „capcană a veniturilor medii”.
În acest scop, autorii studiului au analizat mai întâi status quo-ul, înainte de a sugera opțiuni alternative de dezvoltare. Principala constatare: statele din Europa Centrală și de Est ar putea învăța din experiența economiilor tigru din Asia de Est.
Este o concluzie care se potrivește cu propria analiză a Emerging Europe din ultimii ani, care a sugerat că regiunea ar trebui să stimuleze angajamentul – economic, politic și cultural – față de tigrii asiatici.
Poveștile de succes din Asia de Est
„Taiwan și Coreea de Sud au demonstrat cât de eficientă poate fi o politică industrială strategică bine concepută. Chiar dacă există multe diferențe față de membrii UE din Europa Centrală și de Est, poveștile de succes din Asia de Est oferă o inspirație valoroasă”, subliniază Zavarská.
La fel ca modelele din Asia de Est, țările din Europa Centrală și de Est au fost întotdeauna actori în sectorul manufacturier și au o bază industrială puternică. Integrarea economiilor din Asia de Est în lanțurile valorice globale prin intermediul corporațiilor multinaționale le-a oferit ocazia de a beneficia de transferul de tehnologii avansate.
În Asia de Est, Singapore, de exemplu, a avut un mare succes în atragerea de investiții străine directe în domenii care corespund potențialului industrial și obiectivelor de dezvoltare ale țării. Formularea unei viziuni strategice pentru specializări specifice este o altă lecție pe care țările din Europa Centrală și de Est ar putea să o învețe de la Asia de Est.
În plus, câștigurile în materie de prosperitate ar trebui distribuite cât mai uniform posibil, pentru a asigura sprijinul populației în procesul de transformare.
Pentru europenii din Europa Centrală și de Est, apartenența lor la UE oferă multe oportunități, chiar dacă impune, de asemenea, anumite limitări.
Partea pozitivă este accesul la finanțare, participarea la rețele de cercetare și posibilitatea de a contribui la elaborarea politicii industriale la nivelul UE. Sprijinul public pentru industriile strategice a căpătat o importanță enormă în UE în ultimii ani – este suficient să ne gândim la inițiative precum Actul european privind cipurile sau proiectele importante de interes european comun (IPCEI).
„Acest lucru creează, de asemenea, un impuls pentru ca țările din Europa Centrală și de Est să își dezvolte propriile politici industriale”, spune Zavarská.
Pe de altă parte, normele stricte ale UE privind ajutoarele de stat și o politică de concurență a UE care este aproape exclusiv dedicată principiilor pieței libere reprezintă o provocare.
Chiar dacă crearea unui adevărat „stat antreprenorial” după modelul Asiei de Est este probabil nerealistă pentru majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est în următorii ani, studiul recomandă măsuri în această direcție.
Printre acestea se numără un sistem național de inovare în fiecare țară care să facă legătura între sectorul privat, universități, ministerele cheie și agențiile de afaceri. În cadrul acestui mediu, noile idei pot fi dezvoltate, testate și finanțate.
De asemenea, țările din Europa Centrală și de Est ar trebui să utilizeze pe deplin fondurile UE disponibile și ar trebui să participe în cea mai mare măsură posibilă la inițiativele de cercetare ale UE, pentru a-și conduce propriile politici industriale. De asemenea, guvernele ar trebui să se implice mai mult în dezbaterile privind politica industrială la nivelul UE.
Țările ar trebui să învețe din succesele altora în domeniul digitalizării: Estonia este în general considerată un model în acest sens. Dar există și alte exemple pozitive în regiune: România și Croația au o proporție deosebit de mare de absolvenți în domeniul informaticii; Cehia servește drept far cu start-up-urile sale digitale; iar statele baltice se disting prin calitatea serviciilor publice digitale. Țările din Visegrád și Slovenia au industrii puternic digitalizate și automatizate.
În plus, în loc să ofere un sprijin general pentru toate investițiile companiilor străine, guvernele naționale ar trebui să se gândească strategic la sectoarele și părțile lanțului valoric pe care ar dori să le atragă în țară. De asemenea, ar trebui create stimulente pentru a maximiza transferul de cunoștințe și know-how de la corporațiile străine la cele naționale.
Strategii personalizate
Ar trebui identificate și exploatate nișele promițătoare: fiecare țară are punctele sale forte tradiționale care pot fi valorificate.
Ar trebui întreprinse reforme instituționale: în unele state din regiune, calitatea instituțiilor publice a scăzut semnificativ în ultimii ani. Acest lucru este îngrijorător. Ar trebui utilizată experiența națiunilor din Asia de Est în ceea ce privește construirea unor instituții adecvate.
Schimbările structurale trebuie să fie amortizate din punct de vedere social, pentru a nu pierde sprijinul populației. Pentru a facilita tranziția de la industriile vechi la cele noi, țările din Europa Centrală și de Est ar trebui să urmeze modelul scandinav al unei piețe flexibile a forței de muncă combinate cu un stat social puternic.
Este necesară o strategie industrială adaptată pentru fiecare țară. În timp ce țările baltice, de exemplu, sunt bine poziționate pentru transformarea digitală, acestea se luptă în special cu probleme de distribuție și cu o populație în scădere.
Cehia, Polonia și Slovenia sunt cele mai dezvoltate din punct de vedere industrial, dar fiecare dintre ele trebuie să facă tranziția de la un furnizor de forță de lucru la o economie națională inovatoare. Țările mai puțin dezvoltate din regiune, cum ar fi Bulgaria și România, ar trebui să se bazeze în primul rând pe transferul de know-how și inovație din partea investitorilor străini.
