Dacă o femeie care a primit o invitație la o seară în format „black tie”, atunci ea ar trebui să caute în garderobă sau vitrinele magazinelor rochii lungi, elegante, cu o alură aristocratică.
Un bărbat care va patricipa la acelați eveniment va trebui să adune un set întreg: un papion (sau „cravată neagră”), o cămașă albă cu guler ridicat, o centură largă, pantaloni cu dungi și, desigur, un smoking – o jachetă neagră cu rever de mătase.
Este greu de imaginat, dar cândva, acest atribut fundamental al celui mai formal cod vestimentar a fost un simbol al eliberării și democrației.
Numele piesei vestimentare provine de la sintagma jachetă de fumat – „jachetă pentru fumat”, pe care în secolul al XIX-lea domnii englezi o purtau în camerele de fumat, peste un frac, pentru a nu lăsa cenușa să cadă pe rever.
Ca parte a codului de îmbrăcăminte de seară, smokingul a fost realizat de americanul (și, interesant, magnatul tutunului) Griswold Lorrillard: pe 10 octombrie 1886, a îmbrăcat o geacă la un club de elită din New York.
Și după puțin timp, alți americani i-au urmat exemplul – într-un smoking au găsit o alternativă la un frac formal și incomod.
La scurt timp, britanicii înșiși au început să-l poarte seara.
Și în a doua jumătate a secolului al XX-lea, designerii francezi au oferit un smoking și clienților lor: trecerea unui smoking clasic negru din garderoba unui bărbat în cea a femeiei a devenit unul dintre cele mai strălucite simboluri ale emancipării.
