Cancelarul Olaf Scholz a fost unul dintre primii politicieni de top din Occident care a abordat această problemă. În aprilie, el a declarat pentru SPIEGEL: „Fac totul pentru a preveni o escaladare care va duce la un al treilea război mondial. Nu trebuie să existe un război nuclear„. Unul dintre ei a făcut ameninţarea, celălalt a luat-o în serios. Terenul era pregătit pentru o nouă perioadă de frică.

Ameninţarea nucleară, din nou prezentă în Europa

Joachim Krause, în vârstă de 71 de ani, este directorul Institutului de Politică de Securitate de la Universitatea din Kiel, un şoim de şcoală veche, un om care ar fi fost numit „contra-rachetă” în timpul Războiului Rece, pentru că vrea să ştie exact câte arme are fiecare ţară.

În această tradiţie, Krause a continuat neobosit să numere şi să calculeze, cu un rezultat discutabil în prezent. Există din nou un decalaj de rachete nucleare în Europa. Rusia , scrie Krause într-una dintre numeroasele sale lucrări, pe care aproape numai experţii o iau în seamă, „şi-a extins şi rafinat masiv ameninţarea nucleară împotriva Europei fără provocare occidentală” în ultimii zece ani. Krause numără în jur de 2.000 de arme nucleare cu rază medie de acţiune din partea Rusiei. Germania este „principala zonă vizată”.

Krause a considerat Războiul Rece „mai puţin riscant” în comparaţie cu situaţia actuală. În opinia sa, exista o singură situaţie cu adevărat periculoasă la acea vreme: În timpul crizei rachetelor cubaneze din 1962, navele americane au forţat un submarin sovietic să iasă la suprafaţă fără să ştie că acesta era înarmat cu o torpilă nucleară.

Ştie Scholz ceva ce cetăţenii nu ştiu?

Dacă Germania ar livra Ucrainei tancuri de luptă Leopard 2, Putin ar putea folosi arme nucleare. Acest scenariu pare să bântuie mintea cancelarului german. De ce? Ştie Scholz ceva ce cetăţenii nu ştiu?

Un zvon circulă de luni de zile în Berlin. Se spune că Putin l-ar fi ameninţat pe Scholz la telefon cu un atac nuclear. Scholz neagă acest lucru. Acest lucru este mai concret: mai multe surse din cercurile de securitate au confirmat pentru SPIEGEL că serviciile secrete occidentale au interceptat mesaje radio ale marinei ruseşti de la o manevră în Marea Baltică la sfârşitul anului trecut. S-a vorbit despre lovituri nucleare împotriva Germaniei şi au fost numite trei ţinte: Berlin, baza aeriană americană de la Ramstein şi baza aeriană Büchel, unde americanii îşi depozitează bombele atomice.

Nu este neobişnuit ca utilizarea armelor nucleare să fie discutată şi exersată în cadrul unui exerciţiu militar, iar acest lucru se întâmplă şi în timpul manevrelor NATO. Cu toate acestea, unii experţi în securitate consideră că este posibil ca ruşii să fi numit în mod deliberat ţintele pentru a intimida Occidentul, ştiind, desigur, că acestea vor fi interceptate. Astfel, au vrut să stârnească teama de care au nevoie pentru a ţine Occidentul în şah. Din acel moment, Scholz a încercat să evite escaladarea situaţiei.

A fost o greşeală gravă, consideră Krause. „Semnalul nuclear” este o formă specială şi complexă de comunicare politică care s-a dezvoltat în timpul Războiului Rece. Prin aluzii pe care doar cunoscătorii le înţeleg, cealaltă tabără este anunţată la ce să se aştepte. Krause spune că în ciuda ameninţărilor, este important ca un lider să rămână calm şi raţional, să nu arate frică.

Germania, republica fricii

Scholz i-a semnalat stângaci lui Putin că poate intimida Germania dacă ameninţă cu arme nucleare. Descurajarea este o chestiune de mentalitate. Germanilor le lipseşte în general mentalitatea de descurajare, asta este ceea ce îl înnebuneşte uneori pe Krause: refuzul de a aborda raţional subiectul războiului, de a gândi la rece, de a calcula cu exactitate şi de a elabora o strategie inteligentă. Faptul că germanii lasă frica să domine, nu raţiunea.

De unde vine această teamă? O teorie vede originea în Războiul de Treizeci de Ani, când mari părţi ale Germaniei au fost devastate cu brutalitate. Alţii localizează rădăcinile mai degrabă în Primul şi al Doilea Război Mondial, deoarece tradiţiile sunt încă vii.

ADN-ul german: Responsabilitatea pentru două războaie mondiale, responsabilitatea pentru Holocaust. Istoricul Frank Biess scrie în cartea sa „Republica fricii”: „Cultura rememorării în Republica Federală a activat diferite aspecte ale acestui trecut, care au constituit apoi baza unor idei precare, adesea anxioase şi ocazional apocaliptice despre viitor.” Teama pronunţată de războiul nuclear este, prin urmare, proiecţia unui trecut catastrofal în viitor.