Antreprenorul care a rescris regulile succesului – de la sărăcie la opulență

23 Mart. 2025, 12:26
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
23 Mart. 2025, 12:26 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Falimentul părinţilor săi, comercianţi umili care confecţionau pălării de paie, ar fi putut să-i topească orice elan antreprenorial lui Guccio Gucci, născut pe 26 martie 1881 la Florenţa. În urma acestui eveniment a fost forţat, la 17 ani, să plece de acasă pentru a-şi câştiga existenţa şi a reuşit să se angajeze la Savoy, în Londra, unul dintre cele mai extravagante hoteluri ale vremii. Timp de câţiva ani, a lucrat ca spălător de vase, chelner, hamal şi liftier – această slujbă fiind o meserie importantă, dat fiind că pe atunci lifturile erau extrem de rare, iar clienţii hotelului erau oameni bogaţi.

Astfel, a avut prilejul să observe că aceştia aveau genţi de călătorie şi că erau mai preocupaţi de calitate decât de preţ. După câţiva ani de muncă în Londra, tânărul Gucci s-a întors la Florenţa, s-a căsătorit şi s-a angajat. A supravieţuit Primului Război Mondial şi s-a angajat în cadrul unei companii care producea obiecte de pielărie.

A fost avansat, i s-a oferit un loc de muncă la Roma, dar pentru că soţia sa nu a dorit să părăsească Florenţa, o perioadă a făcut naveta între cele două oraşe. Încurajat de soţia sa şi invenstind toate economiile familiei, şi-a deschis propriul magazin de pielărie în Florenţa, sub numele Gucci. Iniţial, vindea genţi şi produse de piele fabricate de alte firme, dar apoi a decis să facă pasul spre producerea propriilor obiecte. În această etapă, mulţi dintre clienţi nu plăteau la timp, iar antreprenorul italian se confrunta cu dificultăţi, fiind chiar la un pas să îşi abandoneze visul. Salvarea a venit din partea viitorului său ginere, care i-a împrumutat bani, în loc să plătească nunta programată.

La scurt timp, Guccio Gucci a echilibrat afacerea, dar un nou moment dificil a intervenit odată cu al Doilea Război Mondial, când accesul la materii prime era dificil. Cum nu avea suficientă piele la dispoziţie pentru a produce obiectele artizanale cu care devenise deja cunoscut, artizanii din echipa sa au inclus în producţie alte tipuri de materiale, ca pânza (aplicată în cele mai expuse zone ale genţilor – curele, încuietori sau colţuri). Acest moment este unul de referinţă pentru industria de pielărie, fiind prima dată când pentru producţia de genţi de piele au fost folosite materiale complementare.

Un pas important în istoria brandului a fost extinderea în afara Florenţei, la insistenţele unuia dintre cei trei fii ai săi. Deşi în primă fază nu a fost de acord cu această idee, Guccio a fost convins în cele din urmă să accepte deschiderea unui magazin la Roma, o decizie care s-a dovedit a fi inspirată. După terminarea războiului, firma s-a confruntat din nou cu probleme financiare, care au fost depăşite prin împrumuturi bancare. Un alt moment definitoriu pentru evoluţia firmei a fost cel în care, tot la insistenţele fiilor săi, afacerea a deschis un magazin la New York. Din acel moment, dezvoltarea afacerii a accelerat, ajungând unul dintre cele mai cunoscute branduri la nivel mondial.

Marca Gucci, care s-a extins şi în domenii ca bijuterii, ceasuri, fashion şi încălţăminte, se află acum în portofoliul conglomeratului Kering. În 2024, veniturile Gucci la nivel mondial au scăzut cu 23%, până la nivelul de 7,7 mld. euro.

În România, Gucci a operat un magazin timp de aproape zece ani, la parterul hotelului Athenee Palace Hilton, din Bucureşti. Spaţiul, operat în sistem franciză de antreprenori români, a fost închis în 2022, în condiţiile în care în 2021 a avut afaceri de 21 de milioane de lei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

11 Sept. 2026, 12:44
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
11 Sept. 2026, 12:44 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Motorina scumpă și porumbul ieftin pun o presiune tot mai mare asupra marjelor fermierilor din Republica Moldova, arată o analiză a economistului Iurie Rija. Potrivit calculelor sale, agricultorii ajung să „plătească” tot mai mult combustibilul printr-o cantitate mai mare de recoltă.

Economistul explică faptul că, pentru un fermier, prețul motorinei nu înseamnă doar suma achitată pentru un litru, ci și câte kilograme de porumb trebuie vândute pentru a cumpăra acel litru de combustibil. În momentul în care motorina se scumpește, iar porumbul se ieftinește, o parte mai mare din producție este consumată doar pentru acoperirea cheltuielilor cu combustibilul.

Astfel, în aprilie 2025, la un preț al motorinei de 18,40 lei/litru și un preț mediu de export al porumbului de 4,53 lei/kg, un litru de motorină echivala cu aproximativ 4,1 kg de porumb.

În aprilie 2026, situația s-a schimbat radical. La un preț de 34,19 lei/litru pentru motorină și 4,11 lei/kg pentru porumb, un litru de combustibil ajungea să „coste” circa 8,3 kg de porumb.

Potrivit lui Rija, motorina s-a scumpit cu aproape 86%, în timp ce porumbul s-a ieftinit cu peste 9%. În consecință, cantitatea de porumb necesară pentru cumpărarea aceleiași cantități de motorină a crescut cu aproximativ 105%.

La un consum ipotetic de 47 de litri de motorină pentru un hectar, costul combustibilului crește de la aproximativ 865 de lei la 1.607 lei/hectar. Exprimată în producție agricolă, cheltuiala urcă de la circa 191 kg la 391 kg de porumb pentru fiecare hectar.

Diferența este de aproximativ 200 kg de porumb la hectar, necesare suplimentar doar pentru acoperirea motorinei. Pentru o exploatație de 1.000 de hectare, acest lucru ar însemna, în aceleași condiții de consum, aproximativ 742.000 de lei în plus la factura pentru combustibil.

Economistul arată că nici reducerea ulterioară a prețului motorinei nu a readus raportul la nivelurile anterioare. În iulie 2026, la un preț al motorinei de 26,67 lei/litru și al porumbului de 4,37 lei/kg, necesarul era de aproximativ 287 kg de porumb la hectar, comparativ cu circa 230 kg în iulie 2025.

Astfel, chiar și după ieftinirea motorinei față de vârful din aprilie, fermierii trebuiau să aloce cu aproximativ 25% mai mult porumb pentru aceeași cantitate de combustibil decât cu un an înainte.

Iurie Rija precizează că această comparație este orientativă, deoarece prețul mediu de export nu este același cu prețul încasat direct de fermier, iar motorina cumpărată angro poate avea un alt preț decât cel de la pompă. De asemenea, consumul diferă de la o exploatație la alta, în funcție de tehnologia folosită și utilaje.

În opinia economistului, problema de fond este capacitatea veniturilor din recoltă de a acoperi întregul cost de producție. Motorina, îngrășămintele, finanțarea și logistica sunt plătite din aceeași tonă de porumb, iar dacă producția la hectar scade din cauza secetei, presiunea asupra costului fiecărei tone devine și mai mare.