Ce greșeli de management face Elon Musk. Un angajat de-al miliardarului: Face practic ceea ce vrea, oricând vrea

Elon Musk se descrie ca fiind un nano-manager, așa cum a declarat chiar el pentru The Wall-Street Journal în 2015. Stilul său de management ridică multe semne de întrebare, mai ales că nu vorbim de un stil obișnuit și firesc de leadership.

„Elon face practic ceea ce vrea, oricând vrea”, a declarat pentru Business Insider un muncitor din fabrica Tesla, care a fost în contact cu Musk.

Deleagă prea puține sarcini

Uneori, stilul său de lucru ușor haotic și controversat dă roade, însă alteori nu, fapte ce l-au plasat pe Elon Musk în mijlocul unor critici frecvente, principala fiind cea a micromanagementului.

În 2018, actualii și foști angajați ai Tesla au declarat pentru CNBC că acesta deleagă foarte puține sarcini angajaților săi și se încăpățânează să facă multe lucruri singur. Această decizie a fost una care a adus mult rău companiei, spun angajații. Într-un podcast din New York Times din septembrie 2020, CEO-ul Tesla a declarat că deleagă sarcini în număr limitat și că face el însuși cea mai mare parte a muncii majore de care are nevoie.

Decizii impulsive

Deciziile luate din impuls sunt alte greșeli pe care Elon Musk le face în viața sa profesională. Tim Higgins de la Wall Street Journal detaliază numeroase cazuri în care CEO-ul Tesla a părut să concedieze angajați și contractori din cauza unor excese de furie. Elon Musk a negat, însă, aceste afirmații, spunând că dă feedback „clar și sincer”.

Higgins scrie cum Musk a pus bazele unei atmosfere bazate pe frică la Tesla, un mediu în care miliardarul avea reputația de a exploda atât de față cu cu directori de top, cât și cu angajații care lucreau la liniile de asamblare.

Așteptări ireale

Raportarea din mai multe surse indică faptul că „marca” specială de micromanagement a lui Musk se traduce prin faptul că își stabilește adesea așteptări ireal de mari, refuză să-i consulte pe ceilalți atunci când ia decizii și, la rândul său, își frustrează echipa.

Un e-mail cu informații care au fost făcute publice de către oameni din interiorul Tesla arată că , la un moment dat, Elon Musk le-a spus oamenilor „Haideți să continuăm activitatea cu o viteză foarte foarte mare”, epxlicându-le faptul că trebuie să termine semestrul 1 cu rezultate excepționale, acordându-le noi termene de livrare extrem de ireale.

Stilul de conducere al lui Elon Musk, unul din motivele care contribuie la fluctuația de personal

Musk nu este niciodată mulțumit de munca echipei sale. Acesta este un semn revelator al unui micromanager. Se pare că această nemulțumire îl împiedică și să delege sarcinile către angajații săi. Acest lucru nu face decât să-i încurajeze pe oameni să plece, aspect ce contribuie la o fluctuație mare de personal în cadrul Tesla.

„Realitatea practică este că nu pot delega pentru că nu pot găsi oameni la care să deleg”, a spus acesta în trecut pentru The New York Times.

Elon Musk este al doilea cel mai bogat om al Planetei, potrivit Topului anual realizat de Forbes, cu o avere netă de 151 de miliarde de dolari. Compania sa, Tesla a înregistrat cele mai mari profituri din acest an, chiar și în ciuda dificultăților cauzate de pandemice, dar și a crizei de cipuri.

Recent, Tesla s-a confruntat cu probleme de control al calității cu cele mai noi caracteristici Model Y și pilot automat, ceea ce dus la deschiderea unei investigații federale. Musk conduce, de asemenea, producătorul aerospațial SpaceX, care este, de asemenea, în urmă cu precomenzile.

#management #greseli #miliardar #Elon Musk

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.