Risc, nepăsare, lăcomie: cum a ajuns una dintre marile bănci în pragul dezastrului şi salvată cu eforturi uriaşe

De-a lungul vieţii, Credit Suisse a finanţat drumuri prin vechi trecători montane şi dezvoltarea unicornilor tech din Silicon Valley. A avut grijă de averile prinţilor arabi şi de cele ale oligarhilor ruşi şi i-a provocat pe giganţii de pe Wall Street. Dar a întrecut măsura cu riscurile şi acum nu mai este decât un nume.

În ultimii ani, banca elveţiană a trecut prin mai multe rotaţii de management superior, fiecare schimbare de conducere punând mai multă presiune asupra performanţelor. Acţiunile au ajuns în martie să fie cu peste 95% sub vârful de dinaintea crizei financiare, întregul grup bancar fiind evaluat la doar 7,4 miliarde de franci elveţieni, mai puţin de o zecime din valoarea Goldman Sachs. Seminţele ascensiunii şi, în cele din urmă, ale căderii Credit Suisse au fost semănate în vara anului 1990, când directorul executiv de atunci, Rainer Gut, a văzut şansa de a prelua controlul asupra partenerului american al băncii elveţiene, First Boston, contra unei injecţii modeste de capital şi amortizării impactului creditelor neperformante. First Boston pariase pe pieţele de datorii cu randament ridicat în anii 1980 şi a împrumutat miliarde de dolari pentru finanţarea de tranzacţii riscante de preluare, scrie businessmagazin.ro.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Piaţa s-a prăbuşit violent, iar una dintre cele mai problematice tranzacţii a fost un împrumut de 457 de milioane de dolari pentru cumpărarea pe datorie a Ohio Mattress Co. Pariul nereuşit a ajuns să fie cunoscut pe Wall Street ca „patul în flăcări”. În urma preluării băncii americane, Credit Suisse a îmbrăţişat aceleaşi tipuri de afaceri riscante – cum ar fi finanţarea pe datorie şi tranzacţionarea obligaţiunilor ipotecare – care au legat First Boston de patul în flăcări. Directorii ulteriori ai creditorului elveţian au încercat numeroase schimbări, renunţând în cele din urmă la numele cândva mândru de First Boston în 2006. Preluarea a făcut parte dintr-o strategie de creştere agresivă, inclusiv preluarea unor rivali elveţieni, iar complexitatea businessului a continuat să crească. După ce i-a succedat lui Gut în funcţia de CEO, Lukas Muehlemann a cumpărat Winterthur Insurance în 1997. Banca elveţiană a achiziţionat apoi Donaldson, Lufkin & Jenrette în 2000, dar vânarea băncii de investiţii din New York s-a dovedit a fi un pas greşit costisitor, deoarece câţiva dintre bancherii de top ai DLJ au plecat la rivali în scurt timp.

Winterthur a fost vândută în 2006 de către CEO-ul de atunci Oswald Gruebel, care a condus banca alături de John Mack pentru o scurtă perioadă. Schimbările frecvente ale managementului au condus la erori de strategie la vârf, punând în acelaşi timp presiune asupra personalului pentru a produce profituri. „Conducerea sau, mai degrabă lipsa acesteia sunt în centrul dispariţiei Credit Suisse”, a spune Thomas Bell, membru al consiliului de administraţie al băncii la începutul anilor 2000. „Nimeni nu ştia cu adevărat ce face celălalt, ceea ce a dus la un management slab al riscurilor şi la criză”.

În 2015, a fost expusă o fraudă comisă de un bancher privat care nu avea clienţi şi nici experienţă bancară înainte de a se alătura Credit Suisse. În urma turbulenţelor de pe pieţe din 2008, Patrice Lescaudron — un francez cu vorba blândă — a început să intre pe ascuns în contul unui client bogat, folosind banii acestuia pentru a încerca să recupereze pierderile pentru alţi clienţi.

Înşelăciunea a fost şocant de simplă. Bancherul a tăiat semnătura dintr-un document, a lipit-o pe ordinele de tranzacţionare, pe care le-a fotocopiat, după cum chiar Lescaudron a recunoscut. Au existat semnale de avertizare, inclusiv avertismente verbale şi scrise din partea supraveghetorilor în 2008, 2011 şi de două ori în 2013 pentru încălcarea politicilor de conformitate. Şi totuşi, Credit Suisse nu a reuşit să-l oprească pe francez. Acesta a fost condamnat pentru fraudă în 2018 şi s-a sinucis în iulie 2020, la vârsta de 57 de ani. Era cunoscut ca omul lui Credit Suisse pentru Rusia. Principala lui victimă a fost Bidzina Ivanişvili, oligarh şi fost premier al Georgiei. Acesta a acuzat pierderi de jumătate de miliard de dolari.

#Credit Suisse #faliment #banca

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova ar putea ajunge, pentru prima dată în istoria sa, la un acord cu Fondul Monetar Internațional care să nu prevadă finanțare directă, ci să fie axat pe evaluarea reformelor și consolidarea credibilității statului. Declarațiile au fost făcute de ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, în cadrul emisiunii Exclusiv TV.

Potrivit ministrului, tradițional, relația Moldovei cu FMI a fost asociată cu reforme în schimbul finanțării, însă situația s-a schimbat. În prezent, țara se află într-o etapă în care finanțarea oferită de Uniunea Europeană este suficientă pentru investiții, iar împrumuturile pentru cheltuieli curente nu mai sunt necesare. „Pentru investiții avem bani suficienți. Pe cheltuieli curente nici nu trebuie să ne împrumutăm”, a subliniat Gavriliță.

Ministrul a explicat că există trei tipuri de acorduri cu FMI: acorduri cu finanțare, acorduri cu posibilitatea de finanțare în caz de criză și acorduri fără finanțare, axate pe reforme și recomandări. Un astfel de acord, chiar fără bani, funcționează ca o garanție pentru alți parteneri externi, oferind o evaluare pozitivă a responsabilității și angajamentului statului.

„Există probabilitatea să ajungem la un acord cu FMI fără finanțare, dar care să conțină un ‘diagnostic’ clar: ce trebuie să funcționeze, ce trebuie îmbunătățit și cum. Acest lucru ne ajută în relația cu Uniunea Europeană, cu băncile internaționale și cu alți parteneri”, a menționat ministrul Finanțelor.

Totodată, Andrian Gavriliță a anunțat că, în următorii ani, Republica Moldova ar putea ieși pe piața internațională a eurobondurilor, ceea ce ar reprezenta un nou pas de maturizare economică. „Cel mai probabil, suntem ultima țară din Europa sau dintre statele candidate care nu este prezentă pe piața eurobondurilor. Trebuie să mergem în această direcție și să ne pregătim”, a afirmat oficialul.

Ministrul a subliniat că reacția pieței la comportamentul Guvernului va spori responsabilitatea autorităților, iar existența unui datorii tranzacționate pe piață va oferi o imagine reală a Moldovei pentru investitori și mediul de afaceri european. În plus, acest lucru ar putea deschide accesul companiilor moldovenești la finanțare externă.

În context social, Gavriliță a accentuat necesitatea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă. Potrivit acestuia, mai puțin de jumătate din populația aptă de muncă este încadrată în câmpul muncii, iar statul trebuie să stimuleze dorința și capacitatea oamenilor de a lucra. „Statul trebuie să ajute copiii, persoanele cu dizabilități și vârstnicii. Cei care pot munci trebuie să fie parte a pieței muncii, să plătească taxe și să participe activ la economie”, a declarat ministrul.

În concluzie, șeful de la Finanțe a subliniat că principala provocare a Republicii Moldova nu mai este lipsa banilor pentru investiții, ci capacitatea de a le implementa rapid și eficient. „Cheltuielile curente și salariile trebuie acoperite din venituri proprii. Nu avem dreptul să le finanțăm din datorii”, a punctat Andrian Gavriliță.