Topul celor mai scumpe rase de câini din lume. Iubitorii de animale trebuie să plătească sume uriașe

Câinele este considerat cel mai bun prieten al omului. Astfel, iubirea pentru ei ar trebui să fie neprețuită, pentru că oferă, printre altele, loialitate, armonie și liniște. Cei mai mulți oameni aleg ca animal de companie, câinii de rasă. Pentru aceștia, trebuie să scoți din buzunar sume consistente, scrie cancan.ro.

Atunci când ne hotărâm să cumpărăm un câine, trebuie să ne gândim foarte bine și la ce costuri implică alegerea făcută. Așadar, este recomandat să fi foarte atent și să te documentezi suficient de bine.

Este important de reținut că acei câini care provin din rasele pure, au deseori și probleme de sănătate. Astfel, patrupedele necesită cheltuirea unor sume mari de bani pe tratamente și vizite în cabinetele veterinare. Mai departe, îți voi prezenta topul celor mai scumpi câini din lume.

Mastiff Tibetan

Mastifful Tibetan este o rasă de câini tibetani de dimensiuni mari. Blana sa dublă este medie spre lungă, supusă climei. Acest câine se găsește într-o mare varietate de culori, inclusiv negru solid, negru și cafeniu, diferite nuanțe de roșu și gri-albăstrui și uneori cu semne albe în jurul gâtului, pieptului și picioarelor.

Anul trecut, un Mastiff Tibetan a fost vândut în China pentru aproape două milioane de dolari. Acest lucru îl face cel mai scump câine vândut vreodată. În mod normal, prețul său variază între două mii de dolari și nouă mii de dolari.

Chow Chow

Chow Chow este o rasă de câini care se încadrează raselor de talie medie. Acest câine are o descendență foarte veche.

Rasa este originară din China, unde este denumit Songshi Quan. Denumirea înseamnă „câine leu pufos”. Prețul unui Chow Chow poate varia între trei mii și nouă mii dolari.

Câinele Faraon

Câinele Faraon este și câinele național al Maltei. Prețul acestuia poate varia între trei mii și șapte mii de dolari. Au foarte puțină grăsime corporală și sunt săritori adepți.

În ciuda numele, această rasa de câine nu are nicio legătură cu Egiptul antic. Cu toate acestea, un mit popular susține că rasa este descendentă din Tesem, unul dintre câinii de vânătoare egipteni antici.

Akita

Este un câine japonez care se poate vinde cu cel puțin 3.500 de dolari. Este o rasă mare, puternică, dominantă și independentă

Acest câine este, de obicei, mai distanțat de străini și mai afectuos față de membrii familiei. Ca rasă, Akita sunt în general rezistenți. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că suferă de diferite afecțiuni genetice și sunt sensibili la anumite medicamente.

Câinele chinezesc cu creastă

Câinele cu creasta chinezească este o rasă de câine fără păr. Ca majoritatea raselor de câini fără păr, câinele cu crestă chinezească vine în trei soiuri. El este cu păr, fără păr și o combinație a celor două, care se pot naște în același așternut: Powderpuff, Hairless-Hairless și Hairy-Hairless. Este un câine mic și unul dintre cei mai exotici datorită aspectului său ciudat. Prețul este de cinci mii de dolari, informează Cancan.ro.

#scumpi #caine #top

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministra Agriculturii și Industriei Alimentare, Ludmila Catlabuga, afirmă că dificultățile întâmpinate de producătorii moldoveni pe piața internă nu țin exclusiv de preț sau de lipsa accesului în rețelele comerciale, ci de un cumul de factori care includ vizibilitatea produselor, cooperarea între fermieri și comportamentul consumatorilor. Declarațiile au fost făcute în cadrul unei emisiuni de la Vocea Basarabiei, unde a fost abordată problema prezenței produselor autohtone în supermarketuri.

În contextul discuției despre continuitatea livrărilor, ministra a confirmat că acest aspect reprezintă una dintre provocările majore pentru agricultori. Ea a subliniat că promovarea produsului autohton este prevăzută drept prioritate în programul de guvernare, însă este nevoie de mai mult decât simpla prezență pe raft.

„Vizibilitatea pentru fermierii și producătorii noștri trebuie să fie mult mai mare. Nu vorbim doar de vizibilitate, ci și de solidaritate și de educație în consumul local”, a declarat Ludmila Catlabuga.

Potrivit ministrei, produsele fabricate în Republica Moldova există în magazine, însă modul în care sunt prezentate nu le face suficient de atractive pentru cumpărători. „Trebuie să regândim poziționarea lor, etichetarea, poate cu mențiuni de tip ”produs de-acasă” astfel încât consumatorul să le observe și să le aleagă”, a spus oficiala.

Catlabuga a respins ideea că diferența de preț este, în toate cazurile, factorul decisiv în alegerea consumatorilor. „Nu este adevărat că problema este mereu prețul. Nu tot timpul”, a subliniat ministra, adăugând că statul poate interveni prin subvenții și programe de sprijin pentru a ajuta producătorii locali să devină mai competitivi.

Referindu-se la solicitările agricultorilor privind revenirea la o cotă obligatorie de produse autohtone pe rafturile magazinelor, ministra a reiterat că formula de tip 50% nu este compatibilă cu normele europene, însă a lăsat deschisă posibilitatea identificării unor instrumente alternative, adaptate pieței actuale.

Declarațiile vin în contextul lansării campaniei „Cumpăr BUN de-acasă”, inițiată de Ministerul Agriculturii, care îndeamnă consumatorii să aleagă produse moldovenești. În lipsa unor măsuri legislative concrete, inițiativa rămâne deocamdată un apel voluntar, în timp ce producătorii avertizează că fără politici coerente și vizibile, agricultura locală va continua să piardă teren în fața importurilor.

Legea privind cota minimă de 50% pentru produsele fabricate în Republica Moldova a fost adoptată în decembrie 2020 și a intrat în vigoare în iulie 2021. În iulie 2022, Parlamentul dominat de PAS a abrogat legea și a invocat incompatibilitatea cu normele pieței libere și cu angajamentele comerciale internaționale ale țării.

Ministrul Economiei, Eugen Osmochescu, a reiterat recent această poziție, declarând că o astfel de limitare „nu este corectă, nu este compatibilă cu economia de piață și contravine reglementărilor internaționale și celor mai bune practici europene”. Totodată, oficialul susține că impunerea unei cote minime pentru produsele autohtone nu este posibilă din punct de vedere juridic.