Trădare economică? Exportăm floarea-soarelui ieftin și cumpărăm ulei scump

Republica Moldova a devenit cel mai mare exportator de floarea-soarelui ca materie primă către Uniunea Europeană, însă înregistrează un declin istoric al procesării interne. Potrivit analizei prezentate de Iurie Rija, directorul executiv al Asociației Agrocereale, această tendință riscă să afecteze grav economia țării, transformând-o dintr-un producător agroindustrial într-un simplu furnizor de materie primă pentru alții.

În sezonul 2024/2025, Moldova a exportat 450 de mii de tone de floarea-soarelui, o creștere de 18% față de sezonul precedent și un avans colosal de 121% comparativ cu 2022/2023. Totuși, această performanță ascunde o problemă majoră: exporturile de ulei de floarea-soarelui au scăzut cu 93%.

Dacă în sezonul trecut Moldova exporta 154.749 tone de ulei, acum această cifră s-a prăbușit la doar 11.574 tone. Aceeași tendință se observă și la șrotul de floarea-soarelui, un produs secundar al procesării: exporturile au scăzut de la 130.518 tone în 2023/2024 la doar 10.778 tone în 2024/2025.

Potrivit analizei lui Iurie Rija, această prăbușire a industriei de procesare are mai multe cauze:

Prețurile uleiului nu acoperă costurile de producție, iar marile uzine de procesare au fost nevoite să își sisteze activitatea.
România și Turcia au devenit principalii cumpărători de floarea-soarelui brută, profitând de prețurile favorabile din Moldova și procesând materia primă în propriile fabrici.

În timp ce Moldova își vinde materia primă, importurile de ulei de floarea-soarelui cresc rapid. În 2025, țara a importat 7.920 de tone de ulei, o creștere de 116% față de anul trecut. Mai mult, prețurile uleiului importat au crescut de la 19,82 lei/kg în februarie 2024 la 26,22 lei/kg în februarie 2025.

Astfel, Moldova se transformă într-un paradox economic: exportă semințe de floarea-soarelui la preț redus și cumpără înapoi produsul finit la prețuri ridicate.

Directorul Asociației Agrocereale avertizează că dacă această politică economică nu se schimbă urgent, Moldova va pierde definitiv industria de procesare a semințelor oleaginoase.

„Suntem într-o situație absurdă: avem producție, dar nu mai avem procesare. Exportăm materia primă în loc să producem valoare adăugată aici, în țară. Dacă nu intervenim acum, în câțiva ani vom deveni doar o piață de desfacere pentru alții, fără industrie proprie”, a declarat Rija.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#floarea sorealui #ulei #export

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.