Trădare economică? Exportăm floarea-soarelui ieftin și cumpărăm ulei scump

Republica Moldova a devenit cel mai mare exportator de floarea-soarelui ca materie primă către Uniunea Europeană, însă înregistrează un declin istoric al procesării interne. Potrivit analizei prezentate de Iurie Rija, directorul executiv al Asociației Agrocereale, această tendință riscă să afecteze grav economia țării, transformând-o dintr-un producător agroindustrial într-un simplu furnizor de materie primă pentru alții.

În sezonul 2024/2025, Moldova a exportat 450 de mii de tone de floarea-soarelui, o creștere de 18% față de sezonul precedent și un avans colosal de 121% comparativ cu 2022/2023. Totuși, această performanță ascunde o problemă majoră: exporturile de ulei de floarea-soarelui au scăzut cu 93%.

Dacă în sezonul trecut Moldova exporta 154.749 tone de ulei, acum această cifră s-a prăbușit la doar 11.574 tone. Aceeași tendință se observă și la șrotul de floarea-soarelui, un produs secundar al procesării: exporturile au scăzut de la 130.518 tone în 2023/2024 la doar 10.778 tone în 2024/2025.

Potrivit analizei lui Iurie Rija, această prăbușire a industriei de procesare are mai multe cauze:

Prețurile uleiului nu acoperă costurile de producție, iar marile uzine de procesare au fost nevoite să își sisteze activitatea.
România și Turcia au devenit principalii cumpărători de floarea-soarelui brută, profitând de prețurile favorabile din Moldova și procesând materia primă în propriile fabrici.

În timp ce Moldova își vinde materia primă, importurile de ulei de floarea-soarelui cresc rapid. În 2025, țara a importat 7.920 de tone de ulei, o creștere de 116% față de anul trecut. Mai mult, prețurile uleiului importat au crescut de la 19,82 lei/kg în februarie 2024 la 26,22 lei/kg în februarie 2025.

Astfel, Moldova se transformă într-un paradox economic: exportă semințe de floarea-soarelui la preț redus și cumpără înapoi produsul finit la prețuri ridicate.

Directorul Asociației Agrocereale avertizează că dacă această politică economică nu se schimbă urgent, Moldova va pierde definitiv industria de procesare a semințelor oleaginoase.

„Suntem într-o situație absurdă: avem producție, dar nu mai avem procesare. Exportăm materia primă în loc să producem valoare adăugată aici, în țară. Dacă nu intervenim acum, în câțiva ani vom deveni doar o piață de desfacere pentru alții, fără industrie proprie”, a declarat Rija.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#floarea sorealui #ulei #export

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

China și-a stabilit obiective mai ambițioase pentru dezvoltarea sectorului energetic, urmărind ca până în 2030 jumătate din energia electrică produsă în țară să provină din surse nefosile, potrivit noului plan cincinal pentru energie.

Noua țintă depășește semnificativ obiectivul anterior, care prevedea ca până în 2025 ponderea energiei din surse nefosile să ajungă la 42,3%.

Planul prevede că, până în 2030, 30% din energia electrică a Chinei va fi produsă exclusiv din surse eoliene și solare, față de obiectivul de 22% stabilit pentru 2025. Totodată, energia eoliană și cea solară vor reprezenta peste 50% din capacitatea totală instalată de producție a țării, echivalentul a aproximativ 2.700 GW.

Analiștii apreciază că obiectivele sunt relativ prudente în raport cu ritmul actual de dezvoltare a sectorului regenerabil și consideră că implementarea ar putea depăși chiar estimările oficiale.

În următorii cinci ani, China își propune să reducă intensitatea emisiilor de carbon din sectorul energetic cu peste 10%. Totuși, experții avertizează că, în condițiile în care consumul de energie electrică este așteptat să crească cu peste 5% anual, emisiile totale ar putea continua să crească până în 2030, chiar dacă intensitatea acestora va scădea.

Planul include și extinderea capacităților de stocare a energiei fără hidrocentrale prin pompaj până la 300 GW, față de ținta anterioară de 180 GW până în 2027.

De asemenea, China intenționează să majoreze producția anuală de hidrogen regenerabil la 2 milioane de tone până în 2030, de zece până la douăzeci de ori peste obiectivul actual pentru 2025, de 100.000–200.000 de tone.

Autoritățile chineze și-au propus și atingerea vârfului consumului de cărbune până în 2030, fără a preciza însă nivelul maxim vizat.