VIDEO Satul separat de vamă și oamenii pe care nu i-a putut despărți un râu. Descoperim Sculeniul din Valea Prutului

26 Oct. 2024, 19:31
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
26 Oct. 2024, 19:31 // Actual //  MD Bani

Se spune că satul Sculeni a fost întemeiat încă pe vremea domnitorilor Alexandru cel Bun și Ștefan al Doilea. Amplasarea sa geografică, pe malul Prutului, l-a făcut faimos atât în regiune cât și în lume, datorită comerțului intens.

„Sculeni își are începuturile încă din perioada medieval, însă ca așezare umană, de către arheologi este datat cu 40 mii ani în urmă, din paleolitic. Într-un hrisov, ca dată de început a satului este luată o datare din 1433. În legendă așa se spune, că pribegii care au fugit din calea turcului, se vorbește că au venit cu tot cu scule, erau meșteri. Tradiția meșteșugăritului în Sculeni era foarte mare”, relatează directoarea Muzeului din Sculeni, Maria Călin.

Satul, ca și multe alte localități de pe Valea Prutului, își are jumătatea pe celălalt mal, În România. Chiar dacă au fost cândva vitregite de sovietici, ambele așezări și-au păstrat numele, ba chiar și relațiile frățești, restabilite odată cu scoaterea sârmei ghimpate. În prezent, o bucată din Sculeni este în județul Iași, alta, în raionul Ungheni, iar la mijloc se află vama.

În sat s-au născut mai mulți istorici, printre care membrul Academiei de Științe a Moldovei, Andrei Eșanu, supranumit și clarvăzătorul istoric al culturii românești, Valentina Eșanu sau Stela Ghervas. Tot la Sculeni s-a născut și vestitul medic pediatru Valentin Ignatenco.

Localitatea mai este și baștina principelui Grigore Sturza, fiul domnitorului  principatului Moldovei, Mihail Sturza.

„Este pus accent și pe proiecte educaționale cu partea română. Noi avem înfrățiri cu școlile din comuna Miroslava, jud. Iași. Am fost acolo cu o echipă de profesori și elevi.  În 2018, am participat la deschiderea revistei literare la dumnealor. Mai avem o colaborare cu școala din comuna Victoria, în cinstea lui Ionel Teodoreanu. Avem colaborare bună. Ne dorim ca pe viitor să fie și mai bun, ne dorim ca pe viitor să o dezvoltăm”, dezvăluie directoarea liceului din Sculeni, Iulia Ciuvagă.

În localitate funcționează o biserică românească nouă, cu numele sugestiv de „Bunăvestire”. A fost sfințită acum un an și construită într-un timp record de cinci ani, peste drum – Casa de Culturi, iar în scuarul ei primăria comunei Victoria din România a amenajat un teren de joacă.

„Întotdeauna, acest spațiu dintre Prut și Nistru a făcut parte din Mitropolia Moldovei, până în 1812, când țarul Alexandr I a creat această instituție bisericească a Chișinăului și Hotinnului. MUSCĂ A fost un act politic. Nu avea competența un țar să creeze o instituție bisericească. MUSCĂ Prin biserică s-a dus o politică naționalistă rusă prin arderea cărților bisericești și scoaterea cărților românești de veacuri. Basarabia a moștenit un grad enorm de analfabetizare, 90%. Rușilor le convenea un popor care nu știa școală și care era ușor de manipulat. După 44 biserica a fost închisă, pentru că biserica a fost un mijloc de culturalizare a populației, a fost închisă școala eparhială de lângă biserică, căminele culturale. Regretăm că după 1991 nu s-a revenit la independența și patrimoniul românești. Până azi biserica continuă să fie supusă patriarhiei supusă Moscovei”, afirmă istoricul Denis Bulancea.

Aproape că nu există familie în Sculeni, care să nu aibă rude în România. Multe destine au trecut prin adevărate drame, provocate de despărțiri și al Doilea Război Mondial. Astăzi, însă, oamenii sunt fericiți că se pot revedea după ani de interdicții ale sovieticilor.

„Săracul Prut plânge în fiecare zi pentru că sunt atâtea rude care au frați surori, mătuși. În ultimul timp trebuie să-I mulțumim celui de sus și celor de jos că s-au creat condiții favorabile de a se întâlni între frați, între rude. Se întâlnesc, vin aici, plecă acolo, fără piedici, frică. A fost în primii ani, prin 89 lumea totuși se ducea acolo cu frica în spate. Acum respire aer liber”, își amintește profesoara de franceză Maria Bantea.

După deschiderea granițelor, tineri din Basarabia și România, mai mulți tineri de pe ambele maluri ale Prutului și-au unit destinele și Prutul nu i-a mai putut despărți.

Potrivit rezultatelor sondajului comandat de proiectul „Valea Prutului – Vatră de Civilizație Românească”, finanțat de DRRM, realizat la IMAS, circa 69% dintre locuitorii consideră bune și foarte bune relațiile dintre Chișinău și București. Majoritatea dintre ei consideră că oamenii de pe ambele maluri ale Prutului sunt asemănători, iar cooperarea economică dintre două state este pozitivă. Aproximativ 57% au rude, prieteni și cunoscuți peste Prut, iar 37% călătoresc frecvent în România.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.