Catastrofă financiară în Rusia! Dolarul ar putea atinge un nou record, de 130 de ruble

Noile sancțiuni impuse de administrația Biden împotriva exporturilor de petrol rusesc ar putea provoca pierderi economice semnificative Rusiei și o depreciere accentuată a rublei. Potrivit unui raport al Centrului de Analiză Macro-economică și Prognoză (ЦМАКП), Rusia riscă să piardă 156 miliarde de dolari în următorii trei ani, iar cursul dolarului ar putea depăși 130 de ruble până în 2027.

Conform estimărilor, sancțiunile care vizează companii precum Gazprom Neft, Surgutneftegaz, și peste 180 de petroliere din „flota fantomă” vor reduce veniturile din exporturile rusești cu 47 miliarde de dolari în 2025, 57 miliarde de dolari în 2026 și cu 52 miliarde de dolari în 2027.

Aceasta va duce la o depreciere suplimentară a rublei, cu un curs mediu al dolarului estimat la 108,3 ruble în 2025, 124,9 ruble în 2026 și 132,2 ruble în 2027.

Fără aceste sancțiuni, dolarul ar fi rămas la valori mult mai mici, în jur de 99,2 ruble în 2025. Deprecierea rublei va accelera inflația, cu rate de creștere a prețurilor mai mari cu 1% în 2025 și 0,6% în 2026. Aceasta va determina Banca Centrală a Rusiei să majoreze rata cheie până la 23%, cel mai ridicat nivel din 2002.

Pentru cetățenii ruși, aceasta va însemna pierderea a 0,9% din veniturile reale, reducerea consumului cu 1,3%, scăderea achizițiilor cu amănuntul cu 1,5%.

Sancțiunile ar putea reduce exporturile zilnice de petrol rusesc cu până la 800.000 de barili, ceea ce ar echivala cu pierderea a 1% din PIB. Bugetul de stat ar putea pierde 2 trilioane de ruble, adică 18% din veniturile din petrol și gaze planificate pentru 2024.

Sancțiunile recente vizează rafinăriile-cheie de la Omsk și Moscova, proiectul emblematic „Vostok Oil” al Rosneft, structuri din proiectele LNG din regiunea baltică și 270 de nave din „flota fantomă”, responsabile pentru jumătate din exporturile maritime de petrol ale Rusiei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#rubla #curs #record #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Acordul de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur intră, la începutul anului 2026, într-o etapă decisivă, după susținerea politică exprimată de Consiliul UE în luna ianuarie. Deși documentul nu este încă ratificat oficial și urmează să fie avizat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și votat în Parlamentul European, direcția strategică este deja conturată: Uniunea Europeană își consolidează relațiile comerciale cu America de Sud, inclusiv ca reacție la tensiunile tarifare cu Statele Unite.

Potrivit analizei realizate de economistul Iurie Rija, relația comercială UE–Mercosur este una profund asimetrică. În 2024, schimburile comerciale au depășit 111 miliarde de euro, însă pentru Uniunea Europeană, Mercosur reprezintă doar 2,14% din totalul exporturilor sale globale. În schimb, pentru statele sud-americane, UE este al doilea partener comercial, absorbind 13–14% din exporturile lor totale, în special produse agricole, alimentare și materii prime.

Structura comerțului explică dezechilibrul. Mercosur exportă masiv produse agricole, soia, cafea, cereale, carne și zahăr, în timp ce UE livrează bunuri industriale cu valoare adăugată mare – mașini, echipamente, produse chimice și farmaceutice. Acordul prevede eliminarea taxelor vamale pentru 91% dintre exporturile UE către Mercosur și pentru 92% dintre exporturile Mercosur către UE, inclusiv reducerea drastică a tarifelor de până la 35% aplicate anterior produselor industriale europene.

Pentru Republica Moldova, impactul nu vine din zona unui „șoc” de preț la alimente, avertizează Iurie Rija. Contingentele tarifare negociate pentru carne, zahăr sau produse de bază sunt marginale raportate la consumul total al UE și nu au capacitatea de a genera distorsiuni majore de preț nici în Uniunea Europeană, nici pe piața moldovenească. Moldova rămâne, oricum, dependentă structural de importuri la carne și zahăr.

Presiunile reale apar însă în segmentele orientate spre export, unde Republica Moldova este deja integrată în piața europeană. Cele mai vulnerabile domenii sunt mierea de albine, bioetanolul, uleiul de floarea-soarelui și uleiul de soia. În cazul mierii, acordul introduce un contingent de 45 de mii de tone fără taxe vamale din Mercosur, echivalent cu 10% din consumul UE și circa un sfert din totalul importurilor. În acest context, exportatorii moldoveni, care livrează anual 4–4,5 mii de tone pe piața europeană, vor fi nevoiți să concureze cu producători sud-americani cu costuri mult mai mici.

O situație similară se conturează pe piața bioetanolului. Eliminarea taxelor pentru un contingent de 450 de mii de tone din Mercosur va intensifica concurența pentru producătorii moldoveni, cu efect direct asupra marjelor de profit și, implicit, asupra prețului de achiziție a porumbului, una dintre cele mai sensibile culturi agricole pentru Republica Moldova.

În cazul uleiului de floarea-soarelui și al uleiului de soia, acordul nu prevede contingente tarifare, ceea ce înseamnă acces nelimitat fără taxe pe piața UE. Deși, în prezent, Moldova exportă volume semnificativ mai mari decât Argentina către UE, eliminarea taxelor va face piața europeană mult mai atractivă pentru producătorii sud-americani, cu riscul comprimării marjelor de procesare în întreg bazinul Mării Negre.

Potrivit lui Iurie Rija, clauza de salvgardare inclusă în acord, care permite UE să reintroducă temporar taxe vamale în cazul unor prejudicii grave pentru industrie, rămâne un instrument limitat și reactiv. În aceste condiții, pentru Republica Moldova, adaptarea nu ține de protecționism, ci de consolidarea capacităților de procesare, diferențierea prin calitate și trasabilitate și poziționarea mai clară pe nișe premium.

Concluzia economistului este una pragmatică: acordul UE–Mercosur nu amenință accesul Moldovei pe piața europeană, dar va reduce marjele de profit în sectoarele-cheie orientate spre export, într-o piață europeană care va deveni structural mai competitivă odată cu intrarea în vigoare a acestui acord.