Germania trimite primele arme grele în Ucraina: „A fost o decizie corectă să fie trimise acum și în această situație”

Marți, 21 iunie, Ucraina declară că prima livrare de obuziere și alte arme grele furnizate de Germania au ajuns în țară. Acest lucru a fost confirmat inclusiv de partea germană, care a publicat o listă completă a ajutoarelor militare ce vor fi trimise Kievului.

Ministrul ucrainean al Apărării, Oleksii Reznikov, transmite că țara sa a primit deja un transport de arme grele din partea statului german, asta după ce Ucraina a formulat, în repetate rânduri, cereri în acest sens, care, până marți, 21 iunie 2022, au rămas fără răspuns.

Obuzierele trimise de Germania Ucrainei sunt de tipul Panzerhaubitze 2000, devenite acum, „în sfârșit”, primele armel grele din arsenalul militar al țării invadate de Rusia, trimise de autoritățile de la Berlin.

„Panzerhaubitze 2000 fac în sfârșit parte din arsenalul de obuziere de 155 mm al artileriei ucrainene”, a transmis Reznikov pe Twitter.

În mai 2022, Germania anunța că va trimite șapte astfel de obuziere, la care se mai adaugă cele cinci sisteme de artilerie de acest tip promise de Olanda.

Obuzierele Panzerhaubitze 2000 sunt printre cele mai performante arme de artilerie ale Armatei germane, asta pentru că pot lovi ținte aflate la o distanță de până la 40 de km.

Pe lângă obuzierele cu autopropulsie, autoritățile berlineze anunță o listă întreagă de echipamente militare deja trimise în Ucraina, alături de altele promise și care urmează a fi trimise în curând.

Astfel, Ministerul german al Apărării a declarat că a trimis 14.900 de mine antitanc, 500 de rachete de apărare aeriană marca Stinger și 2.700 de rachete antiaeriene. Pe lângă asta, Germania a furnizat 16 milioane de cartușe pentru arme de mână, dar și 100.000 de grenade de mână.

În ce privește livrările de produse neletale, statul german a trimis 175 de vehicule (inclusiv camioane, autobuze și vehicule de teren), 23.000 de căști de luptă, 10.000 de saci de dormit, 1.200 de paturi de spital și 100 de corturi.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#obuziere #arme #Germania #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.