Regele construcțiilor, îngrijorat că autorizațiile de ridicare a blocurilor nu se mai dau în stânga și în dreapta

În anul 2022 s-au eliberat 3394 de autorizații de construire pentru clădiri rezidențiale și nerezidențiale, în scădere cu 17,6% față de anul 2021. Totodată, au fost eliberate 2301 de autorizații de construire pentru clădiri rezidențiale, în descreștere cu 24% față de anul precedent. Totodată, în aceeași perioadă au fost eliberate 1093 autorizații de construire pentru clădiri nerezidențiale, în creștere cu doar 0,1% față de anul precedent, arată datele Biroului Național de Statistică. Or, Viorel Godea, directorul companiei Lagmar se arată îngrijorat, în condițiile în care domeniul construcțiilor este unul vital pentru economia Republicii Moldova.

„Cu alte cuvinte, asistăm la o înrăutăţire considerabilă a situaţiei în unul din domeniile cheie ale economiei naţionale. Or, domeniul construcţiilor este unul din principalii furnizori de venituri la bugetul de stat. De asemenea, în acest domeniu sunt angajaţi un număr impresionant de muncitori calificaţi şi necalificaţi, iar nivelul de salarizare este unul destul de bun, comparativ cu alte domenii. Ca să nu mai vorbim de rolul social important ce-i revine domeniului construcţiilor”, a explicat Godea pentru Tribuna.

Urmare a diminuării acordării autorizațiilor de construcții, experții imobiliari anticipează menținearea prețului ridicat la apartamente, după ce anul trecut acestea au crescut exponențial și au ajuns în medie la 1000 de euro metrul pătrat pentru locuințele noi și de 800 de euro pentru apartamentele vechi.

Lagmar Impex este una dintre cele mai mari companii de construcții din Capitală. Aceasta dezvoltat numeroase proiecte imobilaire. În 2018 aceasta a fost acuzată că ar colabora cu compania de construcții – Sprint-Mega – a lui Veaceslav Untilă, la acea vreme președinte al Curții de Conturi. La rândul său, Viorel Godea negase acest lucru.

#constrcuctii #lagmar #imobil

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.