Tabără de vară educativă. Tinerii au învăţat despre beneficiile integrării europene şi cum să recunoască știrile false

În timp ce unii tineri se odihnesc la mare sau la munte, alţii aleg pentru vacanţa de vară taberele educative. Este şi cazul a 25 de tineri din mai multe regiuni ale ţării, care au participat la EU Media Camp, organizată la Vadul lui Vodă. Pe lângă distracţie, aceştia au învăţat să producă conţinut media calitativ şi corect, să poată distinge o ştire falsă de una adevărată şi au aflat beneficiile, dar şi procesele de integrare europeană.

„Ne dorim ca tinerii de aici să iască un bagaj minim de informații despre ce înseamnă propaganda și manipularea, să știe că pe online fake-urile și știrile false nu arată cum ne-am obișnuit noi până acum, să fie clar că este dezinformare, dar că ele sunt construite, din păcate, foarte inteligent și sunt greu de depistat, și desigur să-i motivăm ca ei să devină un factor decisiv în apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană, să devină niște voci în rândul comunității din care fac parte, să facă conținut multimedia despre integrare europeană, să facă conținut multimedia despre fake-news, despre deep fake-urile care circulă la acest subiect”, spune comunicatoarea Centrului Media pentru Tineri, Mădălina Grosu.

Printre activitățile preferate de tinerii de la tabără se numără vizita la Guvern, una dintre cele trei instituţii importante din stat. L-au întâlnit pe Daniel Vodă, purtătorul de cuvânt al Executivului, care le-a vorbit despre miturile legate de integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

„Eu sunt convinsă că noi nu doar că avem șansa, dar 100% ne vom integra în UE, vom avea un viitor mai bun, se vor îmbunătăți educația și medicina, vom fi ajutaţi financiar” sau „Am învățat că, la momentul dat, suntem mai aproape decât niciodată să fim țară membră UE”; „Mi-a plăcut foarte mult vizita noastră la Guvern și întâlnirea cu domnul Daniel”, sunt câteva dintre reacţiile tinerilor participanţi la EU Media Camp.

Organizatorii taberei de vară îşi pun mari speranţe că tinerii vor pune în practică cele învăţate şi vor promova bunele practici europene.

„Ne așteptăm să continuie să creeze conținut calitativ și adevărat, și atunci când o să meargă în comunitatea lor, acasă, să împărtășească experiența lor, să creeze conținut video și cu părinții, și cu bunei, și cu profesorii, și cu colegii de la școală, și atunci când vor avea ocazia și vor auzi un fake, să se asigure că toți cei din jurul lor vor ști asta”, susţine Gabriel Encev, trainer de educație media.

Materialul video a fost creat în cadrul Programului de Internship în Jurnalismul TV şi Online, desfăşurat de către Rlive TV în parteneriat cu Direcția generală educație, tineret și sport și Centrul Municipal de Tineret Chișinău sub egida Primăriei municipiului Chișinău.

#EU Media Camp #integrare europeana #tineri #discutii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atunci când consumatorii comandă sushi sau rulouri cu somon într-un restaurant japonez, rareori își imaginează că acest ingredient „tradițional” este, de fapt, rezultatul uneia dintre cele mai eficiente campanii de marketing alimentar din istorie, inițiată de Norvegia în anii ’80.

În a doua jumătate a anilor 1970 și începutul anilor 1980, Norvegia a extins rapid creșterea industrială a somonului atlantic în fermele din apele reci ale Mării Norvegiei. Pe fondul saturării piețelor interne și europene, autoritățile și industria au început să caute o piață externă mare, solvabilă și cu o cultură dezvoltată a consumului de pește. Japonia s-a dovedit a fi ținta ideală.

Paradoxal însă, la acel moment, somonul era considerat în Japonia impropriu pentru consum crud, fiind asociat cu paraziți. Bucătăria japoneză tradițională folosea pentru sushi și sashimi pești precum tonul, yellowtail sau dorada, în timp ce somonul era doar gătit sau sărat. Diferența esențială consta în faptul că somonul de crescătorie norvegian nu conținea paraziți, precum Anisakis simplex, frecvent întâlniți la somonul sălbatic din Pacific.

În același timp, Japonia se confrunta cu un deficit de ton, ceea ce ducea la creșterea prețurilor, în special pentru carnea grasă ōtoro, extrem de apreciată. Somonul norvegian, sigur pentru consum crud și atractiv vizual, a devenit astfel o alternativă strategică.

Pe acest fundal a fost lansat Project Japan, o inițiativă comună a Norges sjømatråd (Consiliul Norvegian pentru Exportul de Pește) și a Ministerului Pescuitului din Norvegia. În 1985, o delegație oficială condusă de ministrul pescuitului, Thor Listau, a ajuns în Japonia pentru a promova somonul norvegian.

Strategia nu a vizat consumatorul final, ci bucătarii din restaurantele japoneze. Au fost organizate degustări închise, demonstrații culinare, recepții la ambasada Norvegiei din Tokyo și prezentări privind siguranța alimentară a somonului de crescătorie. Mesajul-cheie nu a fost schimbarea tradiției, ci soluționarea problemei deficitului de ton.

Rezultatele au apărut treptat. Primele livrări se ridicau la doar 2–3 tone pe an, însă după aproape un deceniu de efort susținut, importurile au explodat. La începutul anilor 2000, Japonia importa peste 45.000 de tone de somon norvegian anual, iar în prezent aproximativ 84% din somonul proaspăt consumat în Japonia provine din Norvegia.

Cel mai important efect a fost însă global: odată cu răspândirea bucătăriei japoneze în lume, somonul crud a devenit parte a „canonului” sushi-ului. Restaurantele din SUA, Europa sau Rusia au replicat modelul japonez, folosind în majoritate somon norvegian. Astăzi, sushi cu somon este perceput drept „clasic japonez”, deși produsul are origine europeană.

Project Japan este studiat în prezent ca un exemplu de succes de diplomație gastronomică și inginerie culturală, realizat fără conflict cu tradiția și bazat pe răbdare și planificare pe termen lung — trăsături definitorii ale modelului norvegian de politică economică și export.