9.000 euro pentru 7 nopți. Atât costă cel mai scump apartament din Marmorosch Hotel din Bucureşti

Turiştii care vor să se cazeze şapte nopţi în cel mai scump apartament din cadrul hotelului Marmorosch din Bucureşti trebuie să scoată din buzunar în jur de 9.000 euro. Apartamentul prezidenţial are o suprafaţă de 170 de metri pătrați şi este cea mai mare cameră din hotel.

Astfel, conform prețurilor afișate pe site, costul pentru o noapte este de circa 1.265 euro, fiind incluse micul dejun şi accesul la spa-ul din cadrul hotelului. Actualul apartament prezidenţial a fost biroul celor doi administratori ai fostei bănci Marmorosch-Blank.

Clădirea, în care se află actualul hotel, a trecut printr-un proces amplu de renovare, investiţiile, făcute de către lituanienii de la Apex Alliance, ajungând la circa 42 milioane euro. Hotelul de cinci stele este primul sub brandul Autograph Collection Hotels în România şi are 217 camere, iar clădirea a fost construită între 1915 şi 1923 pentru a adăposti banca Marmorosch.

Apex Alliance Hotel Management este un operator lituanian independent, care dezvoltă parteneriate de management hotelier pe termen lung, iar, pe lângă Marmorosch, mai deţine încă patru hoteluri în Bucureşti, scrie Ziarul Financiar.

#scump #cel mai #hotel #București #apartament

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Oamenii din Răciula, Călărași, își amintesc cu lacrimi în ochi cum sovieticii au încercat să închidă mănăstirea din localitate acum 66 de ani. Înarmați cu furci, sape, pietre, sătenii au încercat să apere locașul timp de 10 zile.

Supraviețuitorii evenimentelor din 1959 își amintesc cum unii militari sovietici încercau să se mascheze în preoți, pentru a intra în casa Domnului, însă au fost deconspirați după ce le-au fost observate dungile roșii de pe pantaloni.

Pe 2 iulie, circa 500 de milițieni și ostași cu arme au venit să se confrunte cu oamenii din Răciula. O persoană a fost împușcată, trei – grav rănite, iar alți opt săteni – condamnați pentru revolta lor.

„Era un polițist tânăr. Simion Davin s-a repezit și l-a înfipt. El cu pistolul l-a împușcat. Ne-am uitat cum a răsuflat de câteva ori, i-au pus lumânărica în mână, a bătut clopotul și și-a dat duhul. A venit unul mai mare și a spus așa: Luați-l imediat și duceți-l să îl îngropați, să nu știe nimeni. A doua zi au venit și au închis biserica și cu asta s-a terminat”, povestește Ana Stratan din Răciula.

Tatăl lui Andrei Mocreac a participat la apărarea mănăstirii și a fost condamnat. Bărbatul a relatat că KGB-ul sovietic i-a propus părintelui său se dezică de religie, ca să fie eliberat mai devreme, însă localnicul a refuzat și a petrecut 15 ani prin penitenciare, ajungând și în Siberia. Deși ulterior s-a cerut reabilitarea, nici o instanță nu i-a dat dreptate.

După închiderea mănăstirii, într-o clădire a mănăstirii a devenit depozit, iar altele – casă de cultură și sală sportivă. Apoi a început propaganda în școli, profesorii au interzis copiilor să poarte cruciulițe la gât, să colinde, iar în sâmbăta Paștelui – se organizau evenimente sportive, pentru ca elevii să nu se intereseze de religie, iar de sărbătorile creștine localnicii erau scoși la muncă.

„În ziua de Paște biblioteca lucra. Oamenii veneau de la sfințit, dar eu mă duceam la lucru. Ședeam acolo, nu venea nimeni, dar ședeam acolo, că ne controla. Așa ne băga în cap că nu există Dumnezeu, nu trebuie să credem. Ce le încurca lor, nu îmi închipui. Dar totdeauna, făceam și cu dânșii, făceam și Anul Nou, dar făceam și Crăciunul”, a relatat Parascovia Marin din Răciula.

Mănăstirile din Moldova au început să se redeschidă în 1989, odată ce URSS era pe cale să se destrame. Locașul din Răciula și-a deschis din nou ușile pentru enoriași în 1990, iar în 1994 a fost sfințită biserica de vară.