Cum arată casa de 9 000 000 euro a lui Cristiano Ronaldo, cu 50% mai scumpă decât a lui Messi: ”Torino-la picioare!”

Cristiano Ronaldo a împlinit 36 de ani pe 5 februarie, dar starul lui Juventus se simte mai în formă ca niciodată și visează să joace cel puțin până la Mondialul din Qatar, în 2022.

Portughezul cu o avere care depășește 1 miliard de euro s-a mutat la Torino în 2018 și și-a achiziționat o casă în valoare de 9,1 milioane de euro.

”Casa lui Ronaldo e mai bună decât orice hotel”, scria revista Hello Magazine, în timp ce The Sun o numea ”un Rai modern”. Aflată pe dealurile din Torino, pe un drum păzit de agenți de securitate, casa este formată, de fapt, din două vile.

Există intrări separate și casa este înconjurată de grădini. Cristiano are cel puțin șase dormitoare, o sală de gimnastică de ultimă generație și piscină.

”Casa e atât de sus, încât e ca și cum ar avea orașul Torino la picioare, ca un tribut pentru marele campion”, scria Gazzetta dello Sport în momentul în care lusitanul a cumpărat proprietatea.

Casa lui Cristiano Ronaldo

Într-un top al celor mai scumpe case de fotbaliști, Ronaldo îl depășește pe rivalul său de pe teren, argentinianul Leo Messi. Sud-americanul locuiește într-o vilă în valoare de 6,1 milioane de euro, situată în suburbia exclusivistă Castelldefels.

Proprietatea lui Messi are un mic teren de fotbal, o piscină, o sală de forță dotată cu ultimele accesorii moderne, plus un teren de joacă pentru cei trei copii ai săi și ai soției sale, Antonella Roccuzzo.

Trei oameni din fotbal, toți retrași între timp, au proprietăți în care locuiesc mai scumpe decât cea a lui Ronaldo din Torino: Kaka (10, 2 milioane de euro, în Madrid), Wayne Rooney (22,8 milioane de euro, la Cheshire, în nord-vestul Angliei) și David Beckham (45 de milioane de euro, la Londra).

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.