Analiză: În 2020 IT a devenit cel mai mare sector de export al serviciilor

Până în anul 2019, în Republica Moldova cea mai mare ramură de export al serviciilor a fost domeniul de transportul. Pentru prima dată în 2020, când transportul s-a prăbușit din cauza crizei pandemice, exportul de servicii IT a devenit cel mai mare sector de export al serviciilor. Despre aceasta comunică expertul în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Veaceslav Ioniță, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, din 9 iulie, realizată în parteneriat cu Pirvesc.eu.

Potrivit expertului, Republica Moldova exportă anual servicii de 1,5 miliarde de dolari. Anul trecut, din cauza crizei pandemice, exporturile de servicii au fost de 1,3 miliarde. La acest capitol, Republica Moldova are doi campioni: serviciul de transport și serviciile IT. În domeniul transporturilor, Republica Moldova are o tradiție de 30 de ani. Companiile moldovenești au încasat plăți pentru prestarea din exteriorul țării a serviciilor de transport pasageri și de marfă. Altfel spun, cetățenii altor țări au apelat la serviciile companiilor moldovenești pentru a beneficia de servicii de transport și respectiv au încasat bani de la străini. În cazul mărfurilor, companii străine au procurat servicii de transport de la companii din Republica Moldova.

Analistul afirmă că până în 2005 în Republica Moldova sectorul IT practic nu a existat. După 2005 au început să se dezvolte astfel de servicii și a ajuns în 2020 la cel mai mare apogeu. Anul trecut, exportul de servicii IT în Republica Moldova s-a ridicat la 256 de milioane de dolari. O creștere de 190 de milioane de dolari față de 2016 când s-au exportat servicii IT de 66 de milioane de dolari. În acest an, cred că ne vom apropia de 300 de milioane de dolari. În 2020, an de criză, creșterea tot a continuat, dar mai încet, afirmă economistul, care crede că acest domeniu a întrat într-o etapă de saturație. „Tot ce trebuie să facă acum Guvernul este să vadă care sunt acțiunile necesare pentru a nu încetini acest ritm de creștere. Noi am crescut foarte rapid, dar deja se simte o încetinire a creșterii, am ajuns la o saturație, și trebuie să identificăm noi modalități de creștere”, a spus economistul.

Expertul declară că pe lângă exporturile serviciilor IT, mai sunt vânzări și în interiorul țării. Până în 2010 acestea au dominat, practic nu era exportat nimic. Tot ce era din domeniul IT erau vânzările de softuri străine, serviciile IT în interiorul țării, iar după 2010 a început o creștere puternică, care din 2016 s-a accelerat.

Veaceslav Ioniță menționează că au fost trei acțiuni corecte care s-au întâmplat în Republica Moldova și au permis exportul masiv de servicii IT. După 2010, atunci când companiile IT au început să aibă comenzi mari, presiunea fiscală în domeniul salarizării din Republica Moldova la salarii mai mari de 1000 de dolari era mai înaltă decât în SUA sau Japonia. Atunci, spune economistul, companiile IT s-au adresat autorităților, că dacă nu rezolvă problema cu presiunea fiscală, angajați în domeniul IT, cu un salariu de până la o mie de dolari, rezistă pentru a ajunge la o calificare înaltă și apoi vor pleca din Republica Moldova. „Republica Moldova a făcut acest pas, a creat un paradis fiscal în ceea ce privește impozitarea remunerării muncii, în felul acesta s-a stopat exodul intelectualilor din acest domeniu”, a spus Veaceslav Ioniță.

A doua acțiune corectă a fost crearea parcurilor IT și oferirea de facilități și condiții speciale în aceste parcuri. Al treilea factor care a influențat a fost suportul guvernului SUA pentru dezvoltarea acestei ramuri, care a permis ca în prezent Republica Moldova să aibă cea mai mare ramură de export.

Expertul spune că domeniile consumatoare de softuri din Republice Moldova sunt companiile care prestează servicii de comunicații, băncile și companiile de asigurări, administrația publică, comerțul, sectorul energetic, imobiliarele, industria prelucrătoare, activități administrative, profesionale, științifice și tehnice, învățământ etc.

Analistul declară că anul 2020 a fost dramatic pentru transportatori. Acesta este și sectorul care nu se bucură de atenția pe care o merită. În 2018 s-a reușit să se atingă cota maximă de 434 de milioane de dolari export de servicii de transport prestate companiilor străine și cetățenilor străini. Anul trecut a fost cea mai dramatică scădere din toată perioada Republicii Moldova, până la 254 de milioane de dolari. Iar în prima jumătate a anului 2021 această scădere a continuat înregistrând o reducere de până la 173 de milioane de dolari. Un asemenea nivel a fost înregistrat acum 15 ani. „Cauza a fost criza provocată de pandemia de COVID-19. Călătoriile de pasageri s-au întrerupt. Noi prestăm servicii de transport călători terestru cel mai mult este pentru cetățenii din Republica Moldova. Cât privește cetățenii străini, aceștia apelează la companiile aeriene”, a declarat analistul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că în Republica Moldova sectorul de servicii de transport se află într-o situație dificilă în ultimii șapte ani. Companiile de transport moldovenești tot mai greu pot opera pe piețele străine, deoarece este o piață concurențială. Țările în dorința de a-și protejează piețele, îngreunează accesul, iar autoritățile moldovenești ar trebui să depună eforturi să asigure companiilor noastre libera operare pe piețe străine. De altfel, acestea vor fi forțate să se înregistreze în alte țări, deoarece la noi politica fiscală este cu aplicarea imediată a TVA și descurajează companiile să se înregistreze în Moldova. Accesul la finanțare sub formă de leasing este îngreunat, din acest motiv multe companii decid să se deschidă în alte țări, în special în România, unde au acces la piață, la finanțare prin intermediul leasingului și este o abordare fiscală cu mult mai permisivă decât în Republica Moldova.

Potrivit economistului, domeniul de transport în Republica Moldova, la capitolul pasageri, a fost afectat strict de criza pandemică din 2020, iar mărfurile – de lipsa de atenție din partea statului și dacă nu se va interveni, există riscul să fie pierdută această ramură.

Veaceslav Ioniță conchide că de mai bine de zece ani exporturile de servicii ale Republicii Moldova constituie 1/3 din totalul exporturilor, iar autoritățile moldovenești ar trebui să atragă o atenție mai mare acestui domeniu, deoarece ceea ce mișcă în prezent economia mondială și ceea ce trebuie să miște economia Republicii Moldova, pe lângă agricultura, industria este domeniul serviciilor. „În domeniul serviciilor noi vorbim de creșterea calității capitalului uman și anume în domeniul serviciilor valoarea adăugată a capitalului uman. Remunerarea muncii este cu mult mai ridicată decât în alte domenii. Astfel, dacă dorim o calitate a vieții mai bună, dacă dorim o salarizare mai bună atunci Republica Moldova trebuie să se specializeze și în domeniul serviciilor cu atât mai mult că noi deja anumite rezultate pozitive avem”, a conchis Veaceslav Ioniță.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.