Mai ieftină, mai puțin reglementată, vinovată de „denaturarea concurenței”: carnea de pui ucraineană, importată în Uniune în cantitate dublă între 2021 și 2023, a devenit sperietoarea crescătorilor europeni. Puiul din est s-a aflat în vizorul demonstrațiilor recente ale fermierilor francezi, germani și polonezi și apare pe lista de nemulțumiri ale crescătorilor francezi în cadrul Salonului Agricol început sâmbătă, 24 februarie. Președintele Emmanuel Macron a anunțat chiar în februarie că dorește să „reglementeze” importurile de „carne de pasăre mult mai ieftină din Ucraina […], menținând în același timp un grad ridicat de solidaritate cu Kievul”, scrie publicația franceză de stânga Liberation, citată de Rador Radio România.
Cu toate acestea, Parisul nu poate face mare lucru: problema este una eminamente europeană. În urma agresiunii ruse în Ucraina, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în mai 2022 un regulament prin care se stabilește liberalizarea comerțului cu Kievul, ridicând temporar taxele vamale la importurile de mărfuri ucrainene în UE – carne de pasăre, ouă, zahăr, oleaginoase sau cereale. Bruxelles-ul dorește astfel să „susțină economia ucraineană într-un mod semnificativ”, invazia rusă „slăbind serios capacitatea Ucrainei de a desfășura comerț cu restul lumii”. În timp ce armata ucraineană suferă mai multe eșecuri pe front, iar campania pentru alegerile europene începe sub presiunea fermierilor furioși din întreaga Uniune, Parlamentul trebuie să voteze în săptămânile următoare prelungirea acestei măsuri cu încă un an, până în iunie 2025.
„Decalaj de competitivitate”
„Când UE a ridicat taxele vamale, i-am avertizat că lucrurile se vor degrada în piață”, amintește Jean-Michel Schaeffer, crescător de păsări din Alsacia, președintele Asociației Naționale Interprofesionale a Crescătorilor de Păsărilor (Anvol) și unul dintre reprezentanții sectorului în cadrul Copa-Cogeca, cea mai mare uniune de fermieri și cooperative agricole de la nivel european. Și chiar așa s-a întâmplat: de la aproximativ 90.000 de tone importate anual înainte de război [mai exact 102.000 de tone în 2021, nota editorului], s-a ajuns la circa 230.000 de tone în 2023. Acest lucru perturbă inevitabil relațiile comerciale: în negocieri ni se amintește mereu care este cel mai mic preț”. Crescătorul estimează că un pui costă în jur de 3,20 euro pentru a fi produs in Ucraina, față de 7 euro în UE. „Nu avem aceleași standarde, ceea ce creează o diferență de competitivitate”, spune el.
Costul producerii unui pui este legat în principal de hrana acestuia, iar Ucraina are acasă volume mari de cereale. „Decalajul de competitivitate cu noi s-a extins și mai mult de la începutul războiului, când ucrainenii nu și-au mai putut exporta cerealele și, prin urmare, au fost ieftine pentru ei, în timp ce la noi, prețul îngrășământului pentru cultivarea cerealelor care ar trebui să hrănească păsările a crescut vertiginos odată cu creșterea prețurilor la gaze”, explică Paul-Henri Lava, de la Avec, asociația care reprezintă sectorul avicol din Bruxelles. „Astăzi, costurile lor de producție sunt cu cel puțin 40% mai mici decât ale noastre”.
Până în acest moment, impactul creșterii importurilor ucrainene de păsări pe piața europeană este greu de măsurat: prețul mediu pe tonă de carne de pasăre din UE, unul dintre cei mai mari producători și exportatori mondiali, este încă unul bun. Puii ucraineni importați în Uniune nu cântăresc foarte mult în comparație cu cele 13 milioane de tone produse în fiecare an de cei douăzeci și șapte (Polonia, Germania și Franța în frunte). „Când Comisia ne spune că nu vede niciun faliment sau încetare de activitate în sector, le spunem că atunci când vom începe să le vedem, va fi prea târziu”, replică Paul-Henri Lava.
Gripa aviară, devastatoare
Importurile din Ucraina nu concurează cu „puiul de duminică” din hala de păsări din piață, ci cu sectorul cărnii prelucrate – piept de pui, file de pui sau chiar carne procesată pentru preparate, alimente congelate sau catering, care sunt mai scumpe per kilogram decât un pui întreg. Acest sector, care a cunoscut o creștere puternică în ultimii treizeci de ani, reprezintă acum majoritatea cărnii de pasăre consumată în Europa. În acest segment, care e și cel mai profitabil, Ucraina s-a instalat confortabil, preluând din cota de piață a Marii Britanii, iar acum se impune în spatele Braziliei, pe locul doi al celor mai mari exportatori de carne de pasăre către Europa. Și dacă mărfurile ucrainene au în UE prețuri semnificativ mai mici decât tarifele europene, acestea sunt, de asemenea, mai mici și în comparație cu alte țări terțe.
Dar, din nou, este dificil de măsurat impactul real: „Din motive de confidențialitate a negocierilor, operatorii nu divulgă prețurile pe care le negociază cu clienții lor”, recunoaște Paul-Henri Lava care, în încercarea de a convinge Comisia de urgența situației, se concentrează pe creșterea importurilor de păsări ucrainene. „Cifrele vorbesc de la sine. Un crescător european produce un pui doar dacă poate vinde fileurile, deoarece de aici face bani. Deci, de fiecare dată când importăm două fileuri de pui dintr-o țară terță, dispare un pui produs în UE.”
Continentul european a cunoscut, în 2021 și 2022, cea mai devastatoare epidemie de gripă aviară din istoria sa. Aproximativ 50 de milioane de păsări de curte au fost sacrificate din ferme infectate cu virus de pe tot continentul. De-a lungul acestor ani, creșterea importurilor de păsări din țări non-UE a coincis cu scăderea producției cauzată de epizootie, care a fost compensată parțial.
„Deoarece sezonul actual de gripă aviară este semnificativ mai puțin sever, producția de păsări de curte din Uniune a început să crească din nou și aici se află problema”, explică o sursă din cadrul Comisiei. Acum se simte o concurență în cadrul Uniunii între producătorii europeni, care au mai deja multă producție de oferit, și importurile care, între timp, au preluat o cotă de piață. Și având în vedere diferența de preț, pentru un distribuitor care s-a obișnuit să se aprovizioneze dintr-o sursă ucraineană este nevoie de multă persuasiune pentru a-l face să revină la producția comunitară.”
Mastodont avicol
În paralel cu principalele culturi de cereale, Ucraina s-a concentrat pe creșterea păsărilor încă de la sfârșitul anilor 1990, structurată la fel ca restul agriculturii sale. Pe de o parte, o multitudine de ferme mici, iar pe de altă parte, o mână de producători foarte mari care concentrează cea mai mare parte a producției. Cum ar fi grupul avicol Myronivskyi Hliboprodukt (MHP). Acest mastodont avicol de creștere intensivă este astăzi ținta furiei fermierilor europeni, chiar mai mult decât cerealele ucrainene.
Aceștia denunță faptul că MHP își are sediul într-un paradis fiscal (Cipru), beneficiază de multiple subvenții sau împrumuturi publice (câteva sute de milioane de dolari acordate în ultimii ani de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare). MHP este deținut de oligarhul ucrainean Iurii Kosiuk, cotat cu cea de-a zecea avere a țării. MHP controlează peste 70% din piața avicolă ucraineană și a candidat o dată pentru preluarea grupului Breton Doux, potrivit unei note a Departamentului Agriculturii al SUA. Grupul deține toate verigile din lanțul de producție, de la incubatoare până la abatoare, și produce 300 de milioane de pui pe an.
Jucătorii europeni ai sectorului sunt deja familiarizați cu un precedent, orchestrat de MHP. Gigantul avicol ucrainean a inventat o tranșă de pui, supranumită „cutia batman” – piept de pui pe care este lăsată o parte din aripă – care a permis importatorilor acestei tranșe unice să nu se încadreze în nicio categorie impozitată în UE, ca parte a acordului de asociere cu Ucraina semnat în 2014. Ceea ce i-a permis, timp de câțiva ani, să-și crească considerabil exporturile de piept de pui, scutite astfel de taxe vamale.
MHP nu este singurul care profită de situație. Din cele 20.000 de tone de pui ucrainean care ajung în UE în medie în fiecare lună, aproximativ 60% sunt importate de Olanda. În mare parte de grupul olandez Jan Zandbergen, unul dintre cei mai mari importatori de carne de pasăre din Europa. În principal file de pui de la partenerul MHP, așa cum este indicat pe site-ul său. Grupul ucrainean a instalat chiar și un abator în Țările de Jos, pentru a „garanta termene de livrare cât mai scurte”.
O organizație care estompează liniile cu privire la originea păsărilor de curte. „Deși este posibil să știm cu precizie care țări europene importă carne de pui din Ucraina folosind datele vamale, pare mai dificil de urmărit apoi fluxurile intra-europene și eventualele reexporturi de produse din Ucraina între țările europene, mai ales dacă există procesare de produsele”, confirmă FranceAgriMer într-un e-mail către Libération. Obligația de a eticheta carnea cu mențiunea de origine în UE se referă doar la produsele de pasăre neprelucrate proaspete și congelate. Nuggets, preparatele care conțin carne de pasăre sau pui șnițel în sandvișuri sau în salatele din supermarketuri nu sunt supuse acestei obligații.
“Frânare de urgență”
Pe lângă Țările de Jos, care este o poartă importantă pentru găinile ucrainene, Ungaria, Slovacia, Polonia și România sunt, de asemenea, importatori majori de carne de pui ucraineană. Spre marea consternare a industriei avicole europene, care a făcut totul în ultimele luni pentru a convinge Bruxelles-ul să încetinească aceste transporturi. Pe 31 ianuarie, Comisia Europeană a încercat un act de echilibru între solidaritatea cu Ucraina și protecția fermierilor din cele douăzeci și șapte de state membre. Acesta recomandă cu tărie reînnoirea măsurilor de scutire de taxe vamale la importurile agricole din Ucraina până în iunie 2025, dar propune combinarea regulamentului cu „măsuri de salvgardare”. O „frână de urgență” pentru produsele „sensibile” – păsări de curte, ouă și zahăr – care ar consta în reimpunerea taxelor vamale dacă volumul importurilor depășește nivelurile medii observate în 2022 și 2023. Propunerea este în discuție în Parlamentul European, care trebuie să voteze înainte de 22 aprilie, din cauza alegerilor europene.
Organizațiile agricole europene, care au salutat posibilitatea unei plafonări, au criticat excluderea cerealelor și a semințelor oleaginoase din acest mecanism și au cerut să se ia ca referință media anilor 2021 și 2022, când nivelurile de importuri erau mai scăzute. Mai ales că, dincolo de carnea de pui din Ucraina, piața europeană importă și peste 500.000 de tone pe an de carne de pui din Brazilia, la care ar trebui adăugate încă 180.000 de tone din America Latină, în cadrul acordului de liber schimb UE-Mercosur.
Cu mai puțin de patru luni înainte de alegerile europene, problemele agricole legate de războiul din Ucraina, măsurile de combatere a schimbărilor climatice sau chiar acordurile de liber schimb sunt extrem de inflamabile. În toată Europa, politicienii știu acest lucru și recrutează candidați din lumea agricolă pentru a-și forma listele, în special de dreapta și de extrema dreaptă. „Acesta este un subiect foarte sensibil și ultimul lucru pe care ni-l dorim este ca argumentele noastre să fie folosite de pro-ruși sau să alimenteze extrema dreaptă. Noi condamnăm agresiunea rusă în Ucraina și sprijinim orice acțiune colectivă pentru a ajuta această țară”, insistă Paul-Henri Lava, de la lobby-ul Avec.
„Pur și simplu credem că este nedrept, și chiar contraproductiv să sprijinim Ucraina, ca sectorul nostru să suporte o parte atât de mare din povară”.
