Mitul neutralității spulberat: Țările vor fi nevoite să aleagă una dintre cele două puteri mondiale

Pe măsură ce rivalitatea dintre marile puteri ale lumii se intensifică, țările de pe întregul glob se confruntă din ce în ce mai mult, în ultima vreme, cu spulberarea mitului neutralității și a dilemei de a se alătura fie Statelor Unite, fie Chinei. Aceasta nu este o alegere pe care majoritatea țărilor doresc să o facă.

În ultimele decenii, capitalele străine au ajuns să se bucure de securitate și de beneficii economice din asocierea atât cu Statele Unite, cât și cu China. Aceste țări știu că aderarea la un bloc politico-economic coerent ar însemna renunțarea la beneficii majore din legăturile lor cu cealaltă superputere, se arată într-o analiză din Foreign Affairs.

„Marea majoritate a țărilor din zona Indo-Pacific și europene nu vor să fie prinse într-o alegere imposibilă”, a observat Josep Borrell, principalul diplomat al UE, la o reuniune din 2022 a Forumului Indo-Pacific de la Bruxelles.

Președintele filipinez Ferdinand Marcos, Jr., a remarcat în 2023 că țara sa nu „dorește o lume care este împărțită în două tabere [și] în care țările ar trebui să aleagă de ce parte vor fi”. Sentimente similare au fost exprimate de mulți lideri, inclusiv Lawrence Wong, viceprim-ministrul din Singapore și ministrul de externe saudit, prințul Faisal bin Farhan al-Saud. Mesajul către Washington și Beijing este clar: nicio țară nu vrea să fie forțată la o decizie binară între cele două puteri.

Statele Unite s-au grăbit să-și asigure aliații că simt la fel. „Nu cerem nimănui să aleagă între Statele Unite și China”, a declarat secretarul de stat Antony Blinken la o conferință de presă în iunie.

Este adevărat că Washingtonul nu insistă asupra alegerii „totul sau nimic”, între noi și ei, chiar și din partea partenerilor săi cei mai apropiați. Având în vedere legăturile extinse pe care toate țările, inclusiv Statele Unite, le au cu China, este puțin probabil ca încercarea de a crea un bloc coerent anti-China va reuși. Nici măcar Statele Unite nu s-ar alătura unui astfel de aranjament dacă ar fi necesară încetarea relației sale economice cu China, ceea ce ar avea un cost enorm.

Țările sunt prinse între rivalitatea dintre SUA și China

Țările vor fi inevitabil prinse în rivalitatea dintre superputeri și li se va cere să treacă peste linie, într-un fel sau altul. Concurența dintre SUA și China este o trăsătură inevitabilă a lumii de astăzi, iar Washingtonul ar trebui să înceteze să pretindă contrariul.

Pe măsură ce competiția dintre SUA și China s-a intensificat în ultimii ani, țările au fost plasate din ce în ce mai mult în poziția de neinvidiat de a fi nevoite să aleagă. Sub fostul președinte al SUA Donald Trump, Statele Unite au exercitat presiuni semnificative asupra aliaților săi pentru a nu-i lăsa pe Huawei, gigantul chinez al telecomunicațiilor, să-și construiască rețelele 5G în America și Europa.

Această dinamică a continuat sub președintele american Joe Biden. Administrația de la Wshington a impus unilateral controale la export asupra semiconductoarelor de ultimă generație utilizate în China pentru supercalculatoare.

Inițial, Țările de Jos și Japonia – celelalte țări principale care exportă echipamente de fabricare a cipurilor în China – nu au fost parte la noua abordare. Dar în curând li s-a spus să potrivească restricțiile cu limite proprii. Până la începutul anului 2023, Japonia și Țările de Jos s-au închinat presiunii SUA și au făcut-o.

Jocurile cu sumă zero nu se limitează la decizii economice. În 2021, Statele Unite au aflat că China construiește o instalație portuară în Emiratele Arabe Unite.

Administrația Biden, îngrijorată de faptul că Beijingul intenționează să construiască acolo o bază militară, a făcut presiuni pe Abu Dhabi să oprească proiectul.

Țările vor trebui să decidă dacă sunt de partea Washingtonului sau Beijingului. Statele Unite, mai degrabă decât să liniștească capitalele că nu se așteaptă o astfel de alegere, ar trebui în schimb să accepte această realitate și să ajute capitalele străine să ia deciziile corecte, susține Richard Fontaine, expert de la Center for a New American Security.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#neutralitate #state #decizii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.