Problema suprasolicitării în Japonia: 37% au încălcat legile orelor suplimentare. Ce pedeapsă riscă angajatorii

Conform unui studiu realizat de autoritățile japoneze cu privire la reclamațiile de suprasolicitare, din cele 24.042 de locuri de muncă analizate, 37% dintre aceste companii aveau angajați care lucrau 45 de ore pe lună sau mai multe ore suplimentare, a raportat vinerea trecută Ministerul Sănătății, Muncii și Asistenței Sociale din țară.

În 1987, Japonia a adoptat oficial o săptămână de lucru de 40 de ore și consideră că orice altceva decât acesta este o oră suplimentară.

Legile muncii japoneze limitează în general orele suplimentare la 45 de ore pe lună. Cu toate acestea, dacă o companie trece prin circumstanțe extraordinare și angajații săi sunt de acord să lucreze până la 80 ore suplimentare, scrie Business Insider.

În timp ce plafonul de 80 de ore este calculat pe baza mediei de câteva luni, angajaților nu li se permite să lucreze mai mult de 100 de ore suplimentare într-o singură lună, conform legislației muncii.

Dintre cele 8.904 de companii care au realizat ore suplimentare extinse între aprilie 2020 și mai 2021, 2.982 de locuri de muncă au încălcat limita lunară de 80 de ore suplimentare, a declarat ministerul.

Ministerul a confirmat, de asemenea, cazuri de muncitori care lucrează peste 100 de ore de muncă suplimentară pe lună în 1.878 de locuri de muncă.

Cel puțin 93 de companii aveau angajați care lucrau 200 de ore suplimentare pe lună, conform raportului.

Raportul reflectă rata contravențională a companiilor care au depus plângeri împotriva lor și nu reprezintă un sondaj general al tuturor companiilor din Japonia.

Angajatorii descoperiți că încalcă legile ar putea primi până la șase luni de închisoare sau amenzi de până la 300.000 JP ¥ (2.727 dolari).

Japonia a încercat recent să se elibereze de o cultură extenuantă a orelor suplimentare care a persistat de zeci de ani. Este atât de obișnuit ca angajații japonezi să lucreze singuri până la moarte, încât țara are un termen pentru aceasta – karoshi, sau literal „moarte prin suprasolicitare”.

Victimele lui Karoshi erau de obicei bărbați de vârstă mijlocie care lucrau în birouri, a declarat pentru Reuters Hiroshi Kawahito, un avocat și secretar general al consilierului apărării naționale pentru victimele lui Karoshi. Dar recent, femeile au reprezentat unul din cinci astfel de cazuri, a spus el.

Un caz remarcabil a fost un reporter al radiodifuzorului japonez NHK, Miwa Sado, în vârstă de 31 de ani, care a murit în iulie 2013. Lucrase mai mult de 159 de ore suplimentare în luna respectivă și aproape 147 de ore suplimentare în luna precedentă. Autoritățile au spus că inima ei a fost atât de slabă încât nu putea pompa suficient sânge în restul corpului ei.

Într-un alt caz tragic, angajatul agenției de publicitate Matsuri Takahashi, în vârstă de 24 de ani, a sărit la moarte din căminul ei în ziua de Crăciun, după ce a efectuat 105 ore de ore suplimentare într-o lună.

În plus față de munca excesivă, muncitorii japonezi nu își iau suficient timp liber. Statisticile oficiale ale ministerului arată că angajatul mediu japonez a luat doar 52,4% din concediul plătit la care aveau dreptul în 2018. Guvernul federal a încercat să reducă presiunea orelor suplimentare prin politici precum obligarea angajatorilor să desemneze zile libere pentru lucrătorii cu concediu neutilizat sau acordarea angajații au șansa de a părăsi biroul la 15:00 în fiecare ultima vineri a lunii.

#ore suplimentare #munca peste program #legea muncii #Japonia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Deputatul PAS Maxim Potîrniche, fost fundaș pe teren și actual atacant al titlurilor de presă, a decis să le explice jurnaliștilor cum trebuie citit raportul financiar al SRL „Arena Națională”. Lecția este simplă: dacă o pierdere de 42 de milioane de lei nu sună bine, o pui între ghilimele și o declari amortizare.

Potîrniche a certat redacția Realitatea.md, într-o postare pe Facebook, după apariția unei știri bazate pe datele financiare publicate de Agenția Proprietății Publice. Potrivit acestora, compania care gestionează Arena Chișinău a încheiat anul 2025 cu o pierdere netă de aproximativ 42 de milioane de lei, în pofida creșterii veniturilor la 40,2 milioane de lei. Costurile vânzărilor au ajuns la 65,3 milioane de lei, iar rentabilitatea veniturilor a fost de minus 62,32%. Datele prezentate în știre pot fi consultate aici.

Deputatul a venit însă cu propria tactică financiară, una demnă de vestiar: pierderea netă nu se pune, dacă echipa conduce la „rezultatul operațional”.

„Nu mai călcați pe aceeași greblă”, le-a transmis Potîrniche jurnaliștilor, pe care i-a acuzat că nu se informează suficient. El a susținut că Arena Națională este „o societate PROFITABILĂ”, iar cele 42 de milioane de lei ar reprezenta costurile amortizării construcției, nu pierderi operaționale.

Altfel spus, compania poate avea un rezultat pozitiv înaintea amortizării și, simultan, o pierdere netă de 42 de milioane de lei în situațiile financiare. Ambele cifre pot exista în aceeași contabilitate. Numai că, în noua contabilitate politică, cifra convenabilă este „profit”, iar cea neconvenabilă devine „așa-zisă pierdere”.

Potîrniche le-a recomandat jurnaliștilor să pună mâna pe telefon și să-l sune pe el, pe reprezentanții Agenției Proprietății Publice, pe funcționarii ministerului și, dacă mai rămâne baterie, probabil și contabilul Arenei. Redacția i-a răspuns că informațiile au fost preluate din datele oficiale ale instituției vizate.

Deputatul a enumerat și performanțele Arenei: venituri în creștere, o rată de ocupare de 65–70%, aproximativ 84 de angajați și mai multe evenimente sportive. Toate sunt argumente importante, doar că niciunul nu șterge automat rezultatul net negativ din raport. Nici numărul concertelor, nici gradul de ocupare și nici entuziasmul de pe Facebook nu funcționează, deocamdată, ca radieră contabilă.

Înainte de a deveni profesor de jurnalism financiar, Potîrniche a fost fotbalist „profesionist”. El a evoluat la Sheriff Tiraspol în perioada 2015–2017, controlat de oligarhul Victor Gușan care controlează întreaga regiune, iar ulterior a recunoscut că știa cine alimenta financiar clubul. Iar salariul la clubul de fotbal al lui Gușan era între 3000 și 5000 de euro.

„Știam că vin de la Gușan (…) este un SRL personal al lui”, declara Potîrniche despre regiunea controlată economic de holdingul Sheriff. Afirmația a fost făcută într-un interviu despre perioada petrecută la Tiraspol.

Între timp, fostul fundaș și-a diversificat portofoliul. În declarația sa de avere pentru 2025 apar Bitcoin, Ethereum și Dogecoin, motiv suficient pentru porecla de „deputatul crypto”. Documentul nu indică însă venituri actuale de la Sheriff: pentru 2025 sunt declarate venituri de la Petrocub, Parlament și alte activități. O parte dintre monedele crypto au fost achizțioante înainte de a deveni deputat, iar altă parte după ce a ajuns în Parlament în urma alegerilor din septembrie 2025.

Așadar, Maxim Potîrniche nu mai primește pase de la Sheriff, dar continuă să degajeze explicații lungi spre poarta presei. Mingea financiară rămâne însă în raport. Arena a avut venituri mai mari și poate invoca un rezultat operațional pozitiv, dar anul l-a încheiat cu o pierdere netă de circa 42 de milioane de lei.

Editorial de Victor URSU

#potirniche #sheriff #salariu